Sunt rus, rus, rus până în măduva oaselor.

După ultimele note din Gotterdammerung, m-am simțit ca și cum aș fi fost eliberat din închisoare.— Citat în Hans Gal, Lumea muzicianului (1965) Am nevoie să mă cred din nou pe mine însumi, pentru că credința mea a fost foarte slăbită; mi se pare că rolul meu s-a încheiat.— Scrisoare către un nepot (9 februarie 1893) chiar înainte de a compune Simfonia „Pathetique” (nr. 6) Am cântat peste muzica acelui nemernic Brahms. Ce nemernic fără dar și fără milă! Mă enervează că această mediocritate care se laudă pe sine este sărbătorită ca un geniu.— Jurnalul din 9 octombrie 1886, citat în Nicolas Slonimsky, Lexicon of Musical Invective (1953), p. 73 În seara aceasta mă simt trist și plâng pentru că dimineața, rătăcind prin pădure, n-am găsit nici măcar o singură viorelă. Ce bătrân plângăcios sunt!...— citat în Geoffrey Hindley, The Larousse Encyclopedia of Music (1982) Soarta... atârnă deasupra capetelor noastre ca sabia lui Damocles și, inexorabil, distilează un venin lent și mortal. Trebuie să ne supunem și să ne abandonăm unei disperări fără margini...— citat în Geoffrey Hindley, The Larousse Encyclopedia of Music (1982) În general, germenele unei compoziții viitoare apare brusc și neașteptat. Dacă solul este pregătit — adică dacă există dispoziția de a lucra — el se înrădăcinează cu o forță și o rapiditate extraordinare, străbate pământul, dă ramuri, frunze și, în cele din urmă, înflorește.— Citat în scrisoarea către Nadezhda von Meck din Florența (1878) înainte de a stabili „programul” Simfoniei a patra