"Sentimentul care domină toate cărțile mele este cel al pluralității omului, al pluralității mele însumi... Versurile mele vădesc număratele personalități pe care le-am avut, adică pe care le avem, care suntem".

Poate că eu n-am trăit viața mea, poate am trăit viața altora... o viață întrețesută din viața tuturor; viața multiplă a poetului. Sub pielea ta trăiește luna.— Luna trăiește în căptușeala pielii tale Iubirea e atât de scurtă și uitarea atât de lungă.— Douăzeci de poezii de dragoste și un cântec de disperare (1924) Iubirea mea se hrănește din iubirea ta, iubită.— Dragostea mea se hrănește cu dragostea ta, iubitule. Din Si Tu Me Olvidas (Dacă Mă Uiți) În seara asta pot să scriu cele mai triste versuri.— Douăzeci de poezii de dragoste și un cântec de disperare (1924) Dictatorul delicat vorbește cu jobene, galoane de aur și gulere.— "Dictatorii", tradus de Robert Bly în Pablo Neruda: Douăzeci de poezii (Londra, Rapp & Whiting, 1968), p. 67