Scris definitiv și în primul rând pentru un public care nu cunoaște India.

După 1857, pentru britanici, musulmanul indian a devenit o creatură aproape subumană, care trebuia clasificată în literatura imperială rasistă, fără nicio jenă, alături de alte specimene disprețuite și supuse, cum ar fi catolicii irlandezi sau „Evreul rătăcitor”.— The Last Mughal (2006) Noul Delhi nu era deloc nou. Lărgile sale bulevarde cuprindeau o necropolă gemândă, un cimitir al dinastiilor.— City of Djjins (1993) La început, e posibil să confundăm imaginea lui Ozymandias cu un faraon egiptean exilat sau un împărat roman pierdut. Abia la o examinare mai atentă devine clar că e vorba de George V, Împăratul Rege, înconjurat de viceregiile sale.— City of Djjins (1993) Sunt un lingvist teribil. Este o mare rușine că nu am învățat urdu și persană.— Citat din cartea lui William Dalrymple despre primul război anglo-afgan, care va apărea în decembrie, Zeenews, 12 septembrie 2012 Zafar a pus întotdeauna un accent puternic pe rolul său de protector al hindușilor și de moderator al cererilor musulmane. Nu a uitat niciodată importanța centrală a menținerii legăturii dintre supușii săi hinduși și musulmani, pe care a recunoscut-o întotdeauna ca fiind cusătura centrală care ținea împreună orașul său capital.— The Last Mughal (2006) Cu toate eforturile planificatorilor de a crea colonii noi din beton strălucitor, turnuri funerare dărăpănate sau vechi moschei și medrese islamice, acestea apăreau brusc pe ronduri sau în grădini comunale, îndoind rețeaua rutieră și acoperind căile de acces ale terenului de golf.— City of Djjins (1993)