Prin a ne aminti de finitudinea și slăbiciunea umană, religia ne îndeamnă de asemenea să nu ne punem ultima speranță în această lume trecătoare.

Rațiunea și credința se pot ajuta reciproc. Numai împreună îl vor salva pe om. Fascinată de dependența exclusivă de tehnologie, rațiunea fără credință este condamnată să se clatine în iluzia propriei omnipotențe. Credința fără rațiune riscă să fie izolată de viața de zi cu zi.— enciclica Cartias in Vertitate (29 June 2009)[1] Cu toate că înclinarea particulară a persoanei homosexuale nu este un păcat, este o tendință mai mult sau mai puțin puternică orientată spre un rău moral intrinsec, și astfel înclinația însăși trebuie considerată un dezordinea obiectivă.— Anii 1980 Procesele spirituale nu respectă regulile genealogice zoologice.— Anii 1980 Celibatul nu este o chestiune de constrângere. Cineva este acceptat ca preot doar atunci când alege să facă acest lucru de bunăvoie.— Anii 1990 Convingerea noastră creștină este că Hristos este și el mesia al Israelului. Cu siguranță, în mâinile lui Dumnezeu stă cum și când va avea loc unificarea evreilor și creștinilor în poporul lui Dumnezeu.— 2000 O înțelegere mai profundă a problemei trebuie să recunoască faptul că Templul, precum și sinagoga, au intrat în liturgia creștină.— 2000