M-am așezat ore în șir, încrucișat picioarele și încrucișat-n fire, pe mătase meditând la ciudatele capricii ale sorții care se joacă cu noi, bieții diavoli de muritori.

Zâmbetele sunt temelia frumuseții.— Tarzan al maimuțelor (1912) Am fost întotdeauna înclinat să caut aventură și să cercetez și să experimentez acolo unde oamenii mai înțelepi ar fi lăsat lucrurile așa cum sunt.— O prințesă a lui Marte (1917) Dar metafora, oricât de poetică, n-a înmuiat niciodată un gât uscat.— Pământul uitat de timp (1918) Mă puteam lovi de mine însumi pentru snobul și canalul pe care gândurile mele mi le-au dovedit—eu, care m-am mândrit întotdeauna că nu eram nici unul, nici celălalt!— Oamenii pe care i-a uitat timpul (1918) Așa gândea Bradley – și așa gândim majoritatea dintre noi; nu în funcție de ceea ce ar putea fi posibil, ci în funcție de ceea ce a căzut în sfera experienței noastre.— Din prăpastia timpului (1918) Când am început să scriu aveam 35 de ani și eșuasem în toate întreprinderile pe care le încercasem. Cea mai bună explicație este că aveam nevoie de bani.— Cum am scris cărțile Tarzan (1929)