Iată un univers atât de vast încât mă simt pierdut în el. Nu mai știu unde mă aflu. Sunt doar nimic. Lumea noastră este înfricoșătoare prin insignifianța sa.

Epicurienii, în special, își băteau joc de poezia meschină care venea din Delfi.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni Nu putem adăuga niciodată mai multă adevăr la ceea ce este deja adevărat, nici să facem adevărat ceea ce este fals.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni Este mai rezonabil să înlături eroarea din adevăr, decât să venerezi eroarea pentru că este amestecată cu adevărul.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni În vechime, toți oamenii se nășteau poeți. ... Abia după ce beau un pic mai liber, începeau să facă versuri.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni Bărbații nu se puteau mulțumi să ia oracolul așa cum venea abia scos din gura zeului lor. Dar poate, după ce au mers mult până la el, s-au gândit că ar părea ridicol să aducă acasă un oracol în proză.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni Nu era de mare folos să scuzi această chestiune, spunând că proasta calitate a versurilor era un fel de mărturie că ele au fost făcute de un zeu, care cu noblețe a disprețuit să fie legat de reguli și să fie limitat la frumusețea unui stil.— Istoria oracolelor și înșelătoriile preoților păgâni