Citate asemănătoare
Am crescut, zi de zi, mai ursuz, mai iritabil, mai indiferent față de sentimentele altora. M-am lăsat până la urmă să-i adresez soției mele un limbaj nepotrivit. În cele din urmă, i-am făcut chiar și o violență personală.
— Edgar Allan Poe, The Black Cat
Părinții lui își asumau responsabilitatea unei iluzii.
— Alastair Reynolds, Chasm City
În armate, flote, orașe sau familii, în însăși natura, nimic nu destramă mai mult ordinea decât mizeria.
— Herman Melville, "Benito Cereno", în Putnam's Monthly (octombrie 1855), p. 356
Îmi place prea mult să călătoresc cu trenul. Când ești căsătorit, niciodată nu mai ai loc lângă fereastră.
— J. D. Salinger, Franny și Zooey (1961)
În terapia mea proprie am descoperit că tocmai opusul iertării – adică revolta împotriva tratamentului abuziv suferit, recunoașterea și condamnarea opiniilor și acțiunilor distructive ale părinților mei, precum și exprimarea propriilor nevoi – a fost ceea ce m-a eliberat în cele din urmă de trecut.
— Alice Miller, Dărâmând zidul tăcerii (1991)
Ea voia să fie aproape de soțul ei, iar ce avea să devină din mine nu a fost luat în seamă.
— Henryk Sienkiewicz, Fără Dogmă (1891)
Alte citate din Eugène Ionesco
Nu este răspunsul cel care luminează, ci întrebarea.
Nu mă predau.— Ultima propoziție a lui Berenger din „Rinocerul” (1959)
Beckett arată moartea; oamenii lui sunt în lada de gunoi sau așteaptă pe Dumnezeu.— Interviul din Paris Review (1984)
Ideologiile ne separă. Visele și suferința ne apropie.
Suntem cu toții Victime ale Datoriilor.— Victimes du Devoir [Victims of Duty] (1953)
Nu mai există decât ei. Nu mai există decât ei. Autoritățile au trecut de partea lor.— Rinocerii
