Când copiii noștri nu varsă mâncarea, aplaudăm. Ne permitem să renunțăm la aplauze când oamenii exotici nu o fac, când, în vremurile noastre, sărbătorirea diversității este un semn de legitimitate morală printre oamenii gânditori din lumea întâi, și considerabil, chiar dacă nu în mod inteligibil, dincolo de asta.
John McWhorter
Academician și lingvist american · n. 1965
Citate asemănătoare
Realitatea sovietică a fost întotdeauna una ciudată: fabrica abia funcționează, în magazine nu există nimic de cumpărat, bătrânele nu își pot permite să își încălzească apartamentele, totuși pe străzi, pancartele proclamă «triumful socialismului» și «realizările eroice ale patriei sovietice».
— Anne Applebaum, Gulag: O istorie (2003)
Când lașitatea devine modă, adepții ei sunt fără număr și se deghizează în îngăduință, cumpătare și alte asemenea.
— Eric Hoffer, Prima și ultima (1971)
Vai de cel care nu știe să-și poarte masca, fie el rege sau papă!
— Luigi Pirandello, Henric al IV-lea (1922), trad. Edward Storer
M-a interesat modul în care lumea a tratat bărbații și femeile în mod diferit. Și am vrut să privesc acest lucru în contextul unei căsnicii.
— Meg Wolitzer, Autorul cărții «The Wife», Meg Wolitzer, răspunde întrebărilor dumneavoastră"
În cele din urmă, visul american se reduce la ce? Eu îmi iau partea și la dracu cu tine.
— Steven Pressfield, The Profession (2011)
America este prea mare și prea abstractă pentru a face generalizări despre ea.
— Amos Oz, Interviu (1986)
Alte citate din John McWhorter
Dacă opiniile tale nu evoluează niciodată, fie nu acorzi atenție, fie nu ești cu adevărat interesat.— Reparații ar trebui să fie un sfârșit, nu un început, New York Times, 22 iunie 2023
Ajunge un moment când un anumit mod de exprimare devine atât de răspândit încât trebuie să-l considerăm nu neglijență, ci o schimbare.— "Miculele femei" și arta de a încălca regulile gramaticale, New York Times, 4 aprilie 2024
În universul acesta mental, Arday nu și-a concentrat atenția academică pe învățarea de lucruri noi și pe crearea de noi moduri de a procesa existența, ci pe criticarea moralilor altora. Aceasta nu este intelectualizare, ci pledoarie, și, sincer, este mult mai ușor decât gândirea.
Comparativ cu alte exemple din acest gen, minciunile și incompetența lui Arday sunt în mod special stupefiante. Cu toate acestea, el rămâne un simptom al deumanizării cercetătorilor negri de către mediul academic și al disponibilității acestuia de a accepta mediocritatea intelectuală în căutarea sa egoistă a virtuții.
Există o oarecare milă în impresia că el nu va percepe cum cei care l-au ridicat l-au văzut ca pe un maimuțoi. Totuși, este de mult timp ca academia anglofonă să înceteze să mai creadă că este imoral să evaluezi cercetătorii negri pe baza faptului dacă sunt—fiți pregătiți!—inteligenți.— Jason Arday și căutarea de sine a virtuții în Academia, City Journal, 10 august 2026
