A fost Wilson; dar nu mai vorbea într-o șoaptă, și aș fi putut crede că eu însumi vorbesc când el spunea:

Pentru numele lui Dumnezeu, Montresor!— "The Cask of Amontillado (1846)" Acum simt că este imposibil să realizez întreaga măsură a suferinței pe care am îndurat-o.— The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket (1838) Și acum nu v-am spus că ceea ce voi numiți nebunie nu este decât o prea mare acuitate a simțurilor?— The Tell-Tale Heart Am crescut, zi de zi, mai ursuz, mai iritabil, mai indiferent față de sentimentele altora. M-am lăsat până la urmă să-i adresez soției mele un limbaj nepotrivit. În cele din urmă, i-am făcut chiar și o violență personală.— The Black Cat Am mare încredere în proști – încredere de sine, vor zice prietenii mei.— Marginalia (noiembrie 1844) Și sufletul meu din umbra ce plutește pe josVa fi ridicat – niciodată!— The Raven (1844)