Toți sunt îngrijorați , V. Leac


Citind volumul acesta (o a doua ediție, modificată nu esențial, ci superficial - epidermic, mai curând o re-încadrare) ai senzația că geniul și melancolicul vlăstar al familiei Glass nu a murit, ci s-a ascuns într-o pădure de cuvinte, de unde trimite aceste texte, ca un copil șmecher despre care ai impresia că știe secretul fericirii. (...) Ar mai trebui spus că poezia lui V. Leac este eminamente dramatică chiar și atunci când vocile se suprapun pentru a se închega într-una singură, a unui Narator ludic, ai senzația că discursul lui este al unui posedat în timpul ședinței de exorcizare, care scoate la iveală multiplele glasuri ale legiunii. Bogdan Alexandru Stănescu
Noua