Fata cu gust de portocale. O poveste despre iubire, tradare, vindecare

Descriere

În cultura universală, portocaliul simbolizează echilibrul dintre spirit (galben, auriul divin) și fizic (roşul htonian), o fragilă punte de legătură între suflet şi trup. Poate tocmai de aceea el poate întruchipa fie revelația iubirii, fie desfrâul (într-un sens pur carnal). Alegerea portocalei ca laitmotiv al romanului nu este deloc întâmplătoare: fiind un fruct cu mulți sâmburi, civilizațiile asiatice o consideră un simbol al fertilității, fiind oferit cadou cuplurilor tinere încă din Antichitate. Aici, simbolistica depăşeşte analogia clasică a fructului rotund, feliat, cu Pământul şi meridianele sale. Macrouniversul Emmei nu tranzitează granițele realului cotidian, al orășelelor de provincie românești de după Revoluție. Pe de altă parte însă, microuniversul său îl depășește în complexitate şi amploare pe primul: nu vorbim aici despre un personaj cu multiple personalități, ci despre o tânără care se confruntă constant cu diversitatea rolurilor atribuite femeilor de pretutindeni - fiică, iubită, mamă, elevă, adolescentă, studentă, angajată, colegă, prietenă etc. Astfel, asumându-şi (din punct de vedere social şi civilizațional) aceste „titulaturi", Emma se dedublează constant, jonglând cu mai multe eu-uri cu meniri diferite, imposibil de aliniat unui sine central; contrar stereotipului simbolic, portocalele nu sunt sfere perfecte, iar natura lor ține de efemer, întrucât coaja nu poate proteja în totalitate fructul, iar loviturile externe pot degrada cu uşurinţă interiorul. Cu alte cuvinte, anticipăm deja o realitate deopotrivă lumească şi controversată: fata cu gust de portocale nu va atinge niciodată perfecțiunea și nu va fi sortită lucrurilor mărețe, fiindcă acestea, contrar aşteptărilor, nu fac parte din cotidianul uman. Or, în fiecare femeie există o fată cu gust de portocale. Ana-Maria Roșca