Faptele apocrife ale apostolilor Petru, Pavel, Ioan, Andrei și Toma. Ediția a II-a

Descriere

Cine erau apostolii lui Iisus Hristos? Cum erau oamenii în vremurile în care au trăit aceștia? Care sunt sursele de informație pe care le avem ca să aflăm aceste lucruri, în afară de Faptele sfinților apostoli din Biblie? În timpul Antichității creștine, sub numele de Fapte sau Acte există o literatură variată și larg răspândită, din care s-au păstrat fragmente însemnate. Aceste fabule, cu un caracter puternic romanțat, proveneau în cea mai mare parte din mediile eretice, difuzând cunoștințe despre doctrinele și obiceiurile diferitelor școli gnostice. Venind în întâmpinarea unei curiozități pioase în rândul publicului creștin, acestea au cunoscut curând o circulație masivă. Episcopii și dascălii catolici din acea vreme n-au precupețit niciun efort pentru a elimina atent ereziile, punând aceste texte la dispoziția oamenilor într-o variantă purificată. Astfel, într-o perioadă ulterioară le găsim printre posesiunile cele mai prețuite ale catolicilor de rând, atât în omiliile festive ale Părinților eminenți, cât și în poezia religioasă și în lucrările de artă sacră. Din ce în ce mai multe asemenea texte au fost descoperite și aduse în atenția publicului. Tipărirea lucrării epocale a lui Lipsius Acta Apostolorum Apocrypha (1883), cuprinzând aproximativ 1 800 de pagini, Acta Pauli (1905) in copta a lui Schmidt, dar mai ales ediția critică a Faptelor Apocrife (1891), semnată de Lipsius și Bonnet au deschis un larg și foarte puțin cultivat domeniu al literaturii creștine antice. În volumul de față sunt tratate cele mai vechi dintre aceste Fapte, oferindu-ne astfel o imagine a creștinismului de la sfârșitul secolului al II-lea.   *   În alcătuirea acestor texte, vom găsi atât capete suplimentare din Faptele lui Toma, cât și o așa-numită A treia epistolă către Corinteni, aparținând Faptelor lui Pavel și nemaiîntâlnită în altă parte. Una dintre cele mai vechi și mai interesante moșteniri ale Apocrifelor Noului Testament existente la ora actuală este reprezentată de Faptele Sfântului Pavel și ale Teclei. Faptele lui Petru ne pun față în față cu Biserica Creștină, cu gândirea, simțirea și lucrarea ei religioasă de la finele secolului al II-lea. Dintre toate Faptele gnostice, Faptele lui Ioan au lăsat cele mai multe urme în tradiția Bisericii. Despre Andrei, fratele lui Petru știm foarte puțin, iar dacă în prezent dispunem de ceea ce poate fi considerat o parte din textul inițial al Faptelor sale, aceasta se datorează strădaniilor prof. Bonnet. În Faptele lui Toma se spune despre acesta că ar fi activat în India. Aceste Fapte, conținând „atât adevărul, cât și ficțiunea”, nu pot fi ignorate de către profesor și predicator, de către misionar și istoric.   *   „Principiul critic favorit – «cu cât mai romanțat, cu atât mai recent ca origine» – nu se aplică prea bine acestei ramuri a literaturii, în care exorcizarea demonilor, învierea morților și alte miracole de vindecare și pedepsire se multiplică indefinit. [...] există un bogat aparat al supranaturalului, constând din viziuni, apariții angelice, voci din ceruri, animale și demoni vorbitori, care-și mărturisesc cu rușine neputința împotriva campionilor adevărului; din cer se pogoară torente de lumină nepământeană sau apar semne misterioase; cutremure, tunete și trăsnete îi îngrozesc pe păcătoși; elementele vânt, foc și apă îi ajută pe cei drepți; fiare sălbatice, câini, șerpi, lei, urși și tigri sunt îmblânziți cu un singur cuvânt rostit de apostoli sau își îndreaptă furia asupra persecutorilor; martirii muribunzi sunt învăluiți în ghirlande de lumină sau de trandafiri și crini și în mirosuri încântătoare, în timp ce genunile se deschid ca să-i înghită pe dușmanii lor.” Bernhard Pick Vezi mai mult