Goldstein. Al treilea caz al comisarului Gereon Rath

Descriere

• Roman politist recompensat cu premiul Berlin Krimifuchs (2011) In 1931, si in Berlin criza economica se resimte. Alexandra si Benny, doi hoti fara adapost, se ascund in magazinul KaDeWe pentru a fura, dupa inchidere, bijuterii si ceasuri. Ceea ce a parut o joaca de copii in jafurile anterioare, acum functioneaza ingrozitor de prost. Cei doi sunt prinsi de politie, Alex scapa de arest, iar Benny este aruncat de pe acoperisul magazinului universal. Din acel moment fata incepe sa fie vanata de politie. Comisarul Gereon Rath primeste sarcina de a-l urmari pe Abraham „Abe” Goldstein, un gangster evreu din Williamsburg, sosit la Berlin pentru a se razbuna. Din postul sau de observatie de la Hotelul Excelsior, Rath habar nu are ca gangsterul s-a miscat liber prin oras si a procurat o arma. Volker Kutscher mentine suspansul pe parcursul tuturor capitolelor. Reteaua complicata a coruptiei, a criminalitatii si a national-socialismului in expansiune este descrisa cu o extraordinara abilitate. „Cu cel de-al treilea caz al lui Rath, Kutscher a ajuns in prima liga a scriitorilor germani de suspans." (Kölner Stadt-Anzeiger) „Cu Goldstein, autorul german Volker Kutscher nu numai ca produce fictiune politista excelenta, dar scrie si un portret grandios al Berlinului anilor 1930.” (Echo) „Pentru o clipa, crezuse ca era din nou urmarit, dar apoi barbatul care iesise dintr‑o cabina telefonica de pe Strada Koch si il urmarise pana la U‑Bahn ramasese pe peron si nu urcase. Tot drumul studiase fetele celorlalti, ca sa se asigure ca printre calatori nu se afla niciun politist. Urcand scarile inspre Poarta Schönhauser si, iesind la lumina zilei, fu in sfarsit sigur ca nu il urmarea nimeni. Inchise ochii si inspira adanc, de parca ar fi simtit briza marii, doar ca nu era decat mirosul obisnuit de oras, de flori de tei, benzina si asfalt proaspat turnat. Cat ii placea! In sfarsit, se putea misca iar in voie! Niciun detectiv incapatanat nu ii mai sufla in ceafa. Ramasese la hotel, in fata lifturilor, si credea ca Abraham Goldstein isi petrece ziua citind ziarele si pierzand vremea in apartamentul sau. Nu‑i puteai pierde altfel pe politaii astia, decat facandu‑i sa creada ca au totul sub control.” „In timp ce mama lui se lupta cu tifosul si tatal lui se ruga pentru ea, Abe incepuse sa‑si petreaca timpul cu Moe si gasca lui de langa Podul Williamsburg. Il respectau, chiar daca era cu cativa ani mai mic. Dupa ce mama lui murise, tatal lui incercase sa‑l paseze unor prieteni, apoi la un orfelinat, insa Abe se impotrivise. Gasca lui Moe era familia lui si n‑avea nevoie de altcineva. La 14 ani, Abe Goldstein a castigat primii bani, mai multi intr‑o zi decat putea face rost taica‑sau in cateva saptamani. Oamenii din cartier incepusera deja sa vorbeasca despre el la inmormantarea mamei sale, si atunci fusese ultima data cand mersese la sinagoga; barfisera si mai mult cand, la inmormantarea tatalui sau, aparuse beat la cimitir. Inca mai vorbeau despre el, desi, mai nou, cu respect – si numai asta conta.”