Transilvania. Lacrimi si cruci

Descriere

Impartindu-se intre poezie si proza, la concurenta cu preocuparile stiintifice care l-au confiscat vreme de decenii, Radu Matei Todoran testeaza dezinvolt varii retete/formule, probandu-si calitatile de fantasmolog, ignorand, uneori, disciplina epica. Om de carte si om de lume, autorul revine la dragostea dintai, epicizand funambulesc. Avand acum mai mult timp, chivernisindu-l literar, va izvodi, suntem convinsi, si alte titluri de ecou. (ADRIAN DINU RACHIERU) Toate intamplarile din aceasta carte s-au petrecut demult, in Muntii Apuseni din Transilvania, in Tara Motilor, a Zarandului si a Ardealului. Pe vremea cand motii adevarati isi purtau parul legat ca stramosii lor, se uitau prin gaura unui florin de aur si vedeau ielele jucand in lumina, apoi vorbeau cu spiritele locului care ii invatau unde sa gaseasca aurul, dar si ca bogatiile din inima muntelui sunt numai ale lor. Pe vremea cand Revolutia din 1848 cuprinsese toate tarile din Imperiul Austriac, iar Avram Iancu, nepotul preotului ortodox Gheorghe Iancu, participant la Rascoala lui Horea din 1784, poposea in casele oamenilor care ii daruiau tot aurul lor, fiind convinsi ca el este singurul conducator in stare sa lupte pana la capat pentru ca ei, motii, sa-si recastige pamanturile si padurile pierdute. Pe vremea cand pe pamant mai calcau Sfintii Marturisitori ai Ardealului, Cuviosul Sofronie si Sfantul Atanasie Todoran, nascut intr-o familie de tarani liberi si inrudit cu stramosii poetului George Cosbuc. Pe vremea cand se faceau nunti fara mireasa, tocmai cand se trecuse bine floarea de salcam. Pe vremea cand erau scoli de solomonari si doar cativa copii insemnati puteau invata, in pestera lui Zamolxes, mestesugul stravechi al aducerii ploii, grindinei, belsugului si bunastarii. Pe vremea cand Blajinii, oameni ramasi suspendati undeva intre cer si pamant, nici vii, nici morti, poate doar rataciti, le dadeau semne celor vii, transmitandu-le mesajul lor printr-un cantec de fluier. Pe vremea cand haiducii purtau la brau cutite lungi cu plasele de os si nu se multumeau cu jumatati de masura. (ALINA HUCAI) Nascut pe 11 octombrie 1954, in comuna Pianu, judetul Alba, RADU MATEI TODORAN este doctor in management din 2009 si membru in mai multe asociatii academice internationale de marketing. Este poet si prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Société des Poètes Français, presedinte al Societatii Culturale „Mirabila Samanta” si director fondator al revistei de cultura Zenit 22 din Alba Iulia. A organizat mai multe cenacluri literare (Alma Mater Timisensis, Apulum), a fost colaborator la diverse publicatii, iar intre 1990 si 1998, director al Centrului International de Presa din Alba Iulia, organizat anual pentru evenimentele dedicate zilei de 1 Decembrie. A publicat opt carti de specialitate, patru volume de poezie (1998, Lumina din propria-mi umbra; 2019, As vrea sa fiu iarasi mesteacan; 2021, Pergamentele Uitarii; 2022, Conspiratia clepsidrei) si unul de proza (2020, Clopote de lemn). A obtinut in 2021, Premiul „Calatorul” pentru Proza al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Alba–Hunedoara; in 2022, Titlul de Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu–1868–Oravita”; in 2023, Premiul de Poezie al Festivalului International de Literatura, Arte si Istorie „Eminescu–1868–Oravita” si Medalia Jubiliara 100 si Diploma de Excelenta a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.