Hermeneutica Teologica

Descriere

Hermeneutica teologica. Dinamica ei in structurarea Traditiei, de Pr. prof. dr. Ioan Bria - carti teologie academica editura Andreiana Referitor la „conceptiia Bisericii Ortodoxe despre dezvoltarea doctrinei”19, parintele Staniloae scria: „Plenitudinea misterului mantuirii, adica dumnezeirea in maxima ei apropriere si lucrare mantuitoare, traita continuu in Biserica, nu poate fi exprimata deplin in niciun fel de cuvinte, de metafore, de formule. De aici rezulta indreptatiirea de a exprima acest mister nemarginit continuu in alte si alte cuvinte, metafore, formule”20; chiar daca formulele dogmatice au un caracter definit, „expli- 16 Ibidem. 17 „Unitate si diversitate in Traditiia ortodoxa” Ortodoxia 3, 1970, p. 340. 18 „Caracterul permanent si mobil al Traditiiei” ST XLIV (1973), 3-4, p. 159. 19 „Conceptiia ortodoxa despre Traditiie si dezvoltarea doctrinei”, O XXVII (1975), nr. 1. 20 Ibidem. Hermeneutica ortodoxa ca dezvoltare teologica in Traditiie 247 Teologie si Spiritualitate carea lor teologica este interminabila” (s. n.)21, „credinciosii nu pot ramane numai la repetarea formulelor schematice ale dogmelor, ci cauta sa intre in adancimea nesfarsita a intielesului lor, ajutatii de o explicare bazata pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditiie. Teologia este astfel o necesitate impusa de trebuintia Bisericii de a explica credinciosilor punctele credin- tiei”22. Este important de subliniat ca aceste consideratiii au fost publicate inaintea lucrarii lui J. F. Lyotard, La condition postmoderne23, prin urmare, parintele Staniloae a intuit relevantia deosebita pentru teologia contemporana a hermeneuticii, explicitarii, deconstructiiei, concepte specifice postmodernitatiii. Geniul Ortodoxiei, preciza parintele profesor Ion Bria, consta si in conceptiia despre Traditiie. „Este cea mai mare deschidere istorica si culturala a Bisericii, calea de a depasi orice constrangere doctrinara, chiar si Sola Scriptura, in primul rand prin hermeneutica verticala (mistagogica) a textului biblic. Exegeza traditiiei nu iese de sub autoritatea unica a Bibliei, deoarece exegeza nu inseamna redescoperirea Adevarului revelat. In interpretarea Bibliei ea nu are propriu-zis o functiie revelatiionala, in sensul ca ar descoperi un alt adevar, ci are o functiie mistagogica, aceea de a trece dincolo de text, de litera, pentru a ajunge la sensul ultim al mesajului biblic, la tot adevarul (In. 14, 26), sub iluminarea Duhului Sfant. Evanghelistul – scriitorul textului si exegetul – interpretul textului percep impreuna unitatea teologica a revelatiiei scrise. Biblia si Traditiia contribuie astfel la receptarea polifonica a revelatiiei divine”24. In continuare se precizeaza faptul ca traditiia diacronica este transmisa si dezvoltata prin traditiia sincronica. Continuitatea Traditiiei inseamna deplasarea si actualizarea ei in diverse contexte misionare, culturale si sociale. Hermeneutica contextuala este singura care asigura valabilitatea concreta, umana, eclesiala a Traditiiei, inscrierea ei in timpul si spatiiul istoriei. Cele doua fortie sunt complementare, uneori contradictorii: pedagogia pastrarii mostenirii, a memoriei istorice si pedagogia transmiterii si innoirii acesteia. 21 Teologia Dogmatica Ortodoxa, Ed. I. B. M. B. O. R., Bucuresti, 1978, vol. I, p. 92. 22 Ibidem. 23 Paris, 1979. 24 Pr. Prof. Ion Bria, Hermeneutica teologica. Notiiuni introductive, Sibiu, 1999, p. 36. Pr. Conf. Dr. Nicolae Mosoiu 248 Spre deosebire de hermeneutica si pedagogia continuitatiii, in care este angajata in special ierarhia eclesiala, care are datoria sa predea Traditiia, in cealalta hermeneutica, a receptarii Traditiiei, este antrenata pleroma – tot corpul eclesial, inclusiv generatiia tanara. Traditiia este un domeniu de libertate si de unitate in diversitate. Ea tiine impreuna catolicitatea si contextualitatea, de aceea Biserica nu se opune diversitatiii, pluralitatiii, dar respinge pluralismul care absolutizeaza particularitatea in detrimentul catolicitatiii. Raspunsul celui care primeste mesajul Evangheliei prin credintia personala este tot atit de esentiial ca si predica celui ce transmite credintia data sfintiilor odata pentru totdeauna (Iuda 3)25. Lumea de astazi prezinta realitatii si provocari noi, prin urmare modul vestirii Evangheliei trebuie sa raspunda acestora. Nu Evanghelia trebuie sa fie adaptata lumii, ci lumea este chemata sa se adapteze Evangheliei., Consideram ca este important sa redam, in traducere, un fragment dintr-un relativ recent document al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, in care se descrie contextul misionar actual: „O fatieta majora a contextului contemporan al misiunii este aceea a globalizarii – un fenomen relativ recent aflat in relatiie cu dezvoltari economice, schimbari in mijloacele de comunicare mondiala, avand ca rezultat impunerea unei noi monoculturi si a unui set de valori asociat acesteia din urma, majoritatiii societatiilor umane. Se intielege ca aceste tendintie nu sunt cu totul noi; insa schimbarile politice de la sfarsitul anilor ’80 le permite acestora sa influentieze intreaga lume nestanjenite de vreo alta putere mondiala egala. Unul din aspectele cruciale ale globalizarii este cresterea liberalizarii economiei, caracterizata printr-un flux nelimitat de capital in toata lumea cu scopul dobandirii profitului maxim intr-o perioada scurta de timp. Aceste tranzactiii financiare isi au propriile lor reguli, de cele mai multe ori insa fara nicio legatura cu productiia reala de bunuri sau servicii. Acestea au efecte imprevizibile si afecteaza economiile natiionale, la- sand practic guvernele si institutiiile natiionale fara nicio posibilitate de a le influentia. In acest sens, globalizarea este o provocare si o amenintiare chiar la adresa fundamentului societatiii umane. Pr. Conf. Dr. Nicolae Mosoiu