Suflete mutilate

Descriere

Ce-as fi fost daca n-as fi trait viata asta, asa cum o stiu? Mereu mi-am pus aceasta intrebare, pasionat fiind de memorialistica si literatura carcerala, fascinatie ce trebuie sa-si fi avut samanta in Contele de Monte-Cristo, in acea perioada a copilariei cu constiinta prielnica incoltirii ideilor de orice fel. Operele consacrate nu au domolit flacara nici mai tarziu, fie ca era vorba despre prizonierat sau despre lagare de concentrare, despre puscarie politica sau despre colonii de munca. Am cules de-a lungul timpului destui autori si de pe la muzee sau foste inchisori, asa ca atunci cand prietenul meu Nelu mi-a pus in mana varianta dactilografiata a memoriilor de razboi, nemijlocite, ale tatalui sau, n-am avut in minte decat un singur cuvant. Sincronicitate. Nu mi-am dorit si nici nu a fost nevoie de o interventie consistenta asupra textului, acesta fiind uimitor de bine articulat pentru un simplu ostas al armatei romane. De altfel, va pune in tema chiar autorul, inca de la prima fraza. Avem astfel prilejul unei perspective usor diferite asupra vietii de trupa, fata de cele edulcorate sau exclusiv eroice prezentate de antologiile militare sau de memorialistica ofiterilor superiori. Ostasii erau tratati nu o data ca iobagii pe mosie, rezultatul fiind o demoralizare accentuata a trupei. Nici cu prea multa viziune nu ne puteam lauda, ai nostri erau tratati cu eterna bromura, in timp ce nemtii primeau ratie de coniac si ciocolata. Absurdul ne duce cu gandul si catre militaria unor mos Teaca atunci cand citim despre interdictia de a purta mantale in luna septembrie, de parca acestea ar fi trebuit inaugurate festiv, odata cu prima zapada! Mai departe, tine de cercetatorii istoriei militare, daca vor fi interesati, sa descopere unde si cum a fost posibila izolarea aproape totala a unui pluton al Companiei a 4-a Antitanc, din cadrul Regimentului 15 de Infan-terie “Razboieni”, teoretic parte a “grupului Lascar”. De asemenea, de cercetat in ce masura ordinul de predare dat de generalul Mihail Lascar a fost unul autentic sau doar un zvon colportat de bolsevici. Se stie ca generalul Lascar a devenit mai tarziu coman-dantul Diviziei Horia, Closca si Crisan, care s-a intors sa lupte in vest sub comanda sovieticilor, de aceea prin lagarele cu pri-zonieri romani varianta propagandei era aceea ca generalul se predase de fapt pentru ca nu era de acord cu un razboi de expansiune alaturi de nazisti. Ce alte repere mai ofera aceste randuri? Sunt aproape peste tot in carte, eu as porni de la expresiva fresca a vietii de dinainte de razboi, vazuta prin ochii unui muncitor la o fabrica de oglinzi, care planuia sa-si deschida propriul atelier, as continua cu scena scoaterii apei din fantana in lagarul din Siberia, una care ar merita pelicula, si as termina cu argumentele servite de autor Anei Pauker pentru justificarea refuzului de a se alatura Diviziei Tudor Vladimirescu, argumente demne de Apostol Bologa din “Padurea Spanzuratilor” a lui Rebreanu. Ar mai fi si altceva ce indraznesc sa spun ca e absolut inedit in memorialistica de acest tip, cativa detinuti sunt lasati 6 zile fara paza in gara din Moscova, pana la formarea unei noi garnituri de tren care sa-i duca in urmatorul lagar! Sper ca aceasta lectura sa va tuseze si sa va faca sa reflectati macar putin asupra felului in care ne-ar fi putut arata vietile daca… Gabriel Manta, ianuarie 2020