Cea mai buna dintre lumi

Descriere

Scriitoare slovaco-elvetiana, publicista, reportera de razboi in Cecenia, Irena BREZNA (n. 1950) a emigrat impreuna cu familia in anul 1968 de la Bratislava in Elvetia. A studiat slavistica, filozofia si psihologia la Universitatea din Basel. Scrie intr-o germana rafinata, cu spirit critic si umor. A publicat zece carti si a primit douasprezece distinctii pentru publicistica si literatura in Elvetia, Germania si in Slovacia. Romanul despre o copilaria petrecuta in socialism, Na slepacich kridlach (Cea mai buna dintre lumi) a fost considerat de Uniunea scriitorilor din Slovacia drept cartea anului 2008. Romanul despre emigratie Die undankbare Fremde (2012) a fost distins cu un prestigios premiu literar elvetian, iar in Slovacia a primit Premiul Dominik Tatarka. Cea mai recenta carte este o culegere de eseuri si reportaje, Wie ich auf die Welt kam. In der Sprache zu Haus, ce reprezinta o perspectiva  personala si politico-sociala asupra Europei de Rasarit si Centrala din ultima jumatate de veac. Pentru angajamentul sau in folosul celor persecutati, Irena Brežná a primit, in anul 2021, Premiul Hermanna Kesten al Pen club din Germania. Cartea de fata e una a vindecarii si a rascumpararii, marturisirea lucid-sentimentala a respingerii si a desprinderii de o societate a „educatiei cu semn negativ”, a eliberarii de toate miturile, stereotipurile ideologice si falsele valori pe care comunismul le-a impus, prin minciuna, forta si constrangere, unei jumatati din populatia Europei. Povestind trecerea sa, a familiei si a tarii sale, prin aceasta mereu stranie si surprinzatoare lume noua, personajul principal, o fetita cu numele Jana/Janka, nu scapa nimic din vedere. Totul (familie, scoala, prieteni, vecini, sarbatori, obiceiuri etc.) este observat, receptat si descris nu doar cu o desavarsita participare sufleteasca, ci, indeosebi, cu o ironie, o detasare reflexiva si o naturalete extraordinare. Tara ei, Slovacia comunista, e cea unde „nu exista niciun necaz (e cea mai buna dintre lumi), dar nici Isus Christos”, e locul geometric unde viata are o singura lege, ferma si implacabila: „poti sa gandesti orice, dar sa nu spui niciodata cu voce tare ce gandesti”. Senzatia este de neputinta si deriziune. Doar ca spiritul iscoditor, privirea ironic-sceptica a Janei si irepresibila ei dorinta de a sti si a intelege o transforma pe aceasta intr-o replica, peste vremi, a Micului Print a lui Saint-Exupery. Asemenea acestuia, Janka este o „Mica Printesa” cazuta, fara voia ei, pe o planeta in care totul pare perfect, dar aproape nimic nu e suportabil. Nu e o planeta a oamenilor ciudati, neobisnuiti, ci una locuibila, dar condusa de legi impotriva firii. Farmecul, firescul si veridicitatea povestilor ei sunt absolut remarcabile. Irena Brezna este o scriitoare extraordinara. Cititi-i cartea de fata si va veti convinge singuri!  (VASILE IGNA) Mama nu a furat nimic si nu a omorat pe nimeni. Sa fi ajuns la inchisoare din pricina vorbelor? In tara noastra, cuvintele sunt periculoase. Ma tem ca poate si eu am folosit un cuvant nepotrivit. Uneori uit de avertizarea mamei: La scoala nu trebuie sa spui nimic din ce se vorbeste acasa. In minte mi-am construit un zid despartitor, in dreapta sunt cuvintele rostite in familie, in stanga, cuvintele pentru scoala. Exista doua lumi si doua limbi si in fiecare zi eu trec dintr-o parte in alta ca un agent dublu. Dar, uneori, din nesabuinta sau din pricina oboselii, unul dintre cuvintele mele zboara in lumea nepotrivita si, probabil, o asemenea vorba a trimis-o pe mama la puscarie. Nu e usor sa traiesti intr-o tara fericita. Fericirea poate sa dispara in orice moment si cineva poate fi pedepsit.