Realitatea vietii

Descriere

Un catel… cu minte! Este bunul meu prieten Si-mi e tare credincios, Latra si nu mai asculta, Cand afara nu e scos. Mergem zilnic la plimbare Pe tapsanul de sub munte, Cand din lesa ii dau drumul, Cu toti vrea sa se infrunte. Sunt catel cu pedigree, Cu ochi negri si sticlosi, Parul lung, blanita alba, Cinste fac l-ai mei stramosi. Cand ma satur de-alergat, Merg spre casa la odihna, Sunt spalat, sters, periat, Si-apoi imi rod osu-n tihna. Mult nu stau pe hol intins, Ma ridic si-mi caut treaba, Ce gasesc pe jos nestrans Sfasii si inghit in graba. Am un tic destul de prost, Tot ce prind iubesc a rupe, Carne din conserve-ador Si nu-mi place sa beau supe. Zic ca sunt catel cu minte Si va cer sa ma-ndragiti, Dat de n-aveti os cu carne, La masa… nu ma poftiti!