Locul Romaniei in Europa (1859-1939)
Descriere
Limita orientala a Europei Centrale se socoate cam linia dusa de la varsarea fluviului Niemen in Marea Baltica la gurile Dunarii. Romania se afla in cuprinsul acestui tinut, strans legata de Carpati, sira de munti care strabate Europa Centrala. Prin adanci linii de fractura, ca si prin cel mai de seama fluviu al Europei, Romania este despartita de Peninsula Balcanica, in care adesea, dar pe nedrept, este reprezentata in atlasele straine. Tara noastra nu e legata de Europa Centrala numai prin arhitectura pamantului ori prin conditiile climaterice, ci si prin mare parte din evolutia ei istorica. Se afla insa la limita extrema a Europei Centrale, ca si Polonia ori o parte din Germania. Nu poate fi deci lipsita de influenta climei rasaritene, dupa cum nu a ramas neatinsa de valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei. In toate privintele, fizice, biologice si istorice se afla la o rascruce de drumuri. (ION SIMIONESCU, Tara noastra, Bucuresti, 1937) Avand mai multe studii si articole despre acest subiect – publicate sau in curs de publicare –, am considerat utila o sinteza. Argumentul decisiv a fost traducerea in limba engleza, pentru a fi accesibile cercetatorilor si unui public interesat din alte tari. Structura urmareste coordonata cronologica, dar si pe cea tematica, incercand sa surprinda procesul complex de integrare a tarii in Europa prin modernizare. Limitele perioadei vorbesc de la sine. Ultimul text acopera si istoria „imediata”, dintr-un motiv evident: in relatiile internationale, unii „actori” s-au intors la logica confruntarii de la inceputul secolului al XX-lea. Romania trebuie sa inteleaga si sa raspunda la aceasta noua provocare. (GHEORGHE IACOB) * With several studies and articles on this subject – either published or in the process of being published – we consider a synthesis is due at this point. The decisive argument was the translation of this research into English, which is meant to make it accessible to international researchers and general audience. The structure combines the chronology of the historical events and a thematic order in an attempt to outline the complex process of the country's integration in Europe through modernization. The timeline is self-explanatory. The last text tackles the recent history for an obvious reason: in international relations, some actors have chosen to revisit the tension discourse from the beginning of the 20th century. Romania must understand and respond to this new challenge. (GHEORGHE IACOB)