Pe aripile fanteziei

Descriere

De ce scriu poezii? Nu stiu sa raspund exact la intrebare, este un fel de stare psihica modificata – timpul se opreste, ideile vin si raman concentrat pana am terminat de scris poezia si revin la realitate. De mic mi-a placut foarte mult sa citesc, cam tot ce imi cadea in mana. Poate ca si imprejurimile minunate ale Sibiului, orasul copilariei mele, au avut un rol. Muzica m-a impresionat, concertele, corurile imi dadeau pur si simplu fiori. La biblioteca din Sibiu am gasit intamplator un tratat despre psihanaliza lui Freud deBarbu Popescu Sibiu si ma intrebam in ce masura influenteaza inconstientul comportamentul oamenilor. Mai tarziu, la facultatea de medicina, ma gandeam la destinul uman – de ce ne nastem ca pana la urma sa murim?… Ce rost are existenta noastra pe pamant? La aceasta intrebare am gasit un raspuns prin existenta divinitatii care ne-a creat. Consider ca sunetele muzicii, ca si cuvintele, actioneaza identic asupra creierului si ne provoaca emotiile corespunzatoare. O parte din poezii le-am scris in cei doi ani cand am lucrat in nordul Africii, in Libia, unde am avut ocazia sa intalnesc alte peisaje, alt fel de oameni si alte traditii. A fost interesant, dar si stresant. Atunci am remarcat ca in boala toti oamenii sunt egali, indiferent unde traiesc. Am lucrat multi ani ca medic psihiatru si psihoterapeut, si unele poezii ilustreaza starea psihica a unor pacienti, care m-a impresionat. Poezia da impulsuri fanteziei si uneori ne influenteaza modul de a gandi si comportamentul. In acest mod se aseamana si cu celelalte produse ale psihicului, precum proza, muzica, pictura, sculptura si alte mijloace de exprimare ale gandirii oamenilor. Despre autor: Ma numesc Sorin Constantin Petruc, dr. medic psihiatru si psihoterapeut. Am lucrat ca psihiatru la Sectia Balaceanca a Spitalului nr. 9 din Bucuresti si dupa 10 ani am plecat in Africa pentru 2 ani, iar de acolo in Germania, unde am si ramas din 1984. In acesti ani destul de plini de evenimente mai mult sau mai putin stresante am scris poeziile, pe care acum, intr-o perioada mai linistita din existenta mea, le-am mai refacut si le-am trimis spre publicare Editurii Letras. Din confruntarea cu diverse aspecte climaterice si destine umane din trei tari de pe doua foarte deosebite intre ele, am apelat la muza poeziei pentru a exprima sentimente si stari sufletesti. In fata bolilor, oamenii sunt, in general, identici. Speranta mea este ca oamenii sa se inteleaga intre ei prin ratiune si fara a recurge la forta armata, asa cum se intampla, din pacate, in ultimul timp. Poezia, ca si muzica, transmite mesaje spiritului uman. Poate ca unele dintre poeziile mele vor atinge acea parte sensibila a sufletului uman care tanjeste dupa iubire si pace.