Jurnal (1985-2020)

Descriere

Voi spune de la inceput ca Jurnalul lui Ion Urcan, tiparit acum, la trei ani de la disparitia prea timpurie a autorului, este unul dintre cele mai revelatoare si autentice documente de epoca aparute la noi in ultima vreme, acoperind perioada 1985-2020, dand seama, adica, despre ultimii ani ai „deceniului satanic” comunist, cum l-a numit alt diarist de referinta, Mircea Zaciu, si anii tulburi si mereu neasezati de dupa Decembrie 1989. Masivul Jurnal scos acum la lumina tiparului certifica numitele calitati ale scriitorului, poet si critic deopotriva. Cunosteam, in parte, textul oferit mie, cu ani in urma, spre confruntare critica de catre autor si, citind acele pagini, cam jumatatea celor de acum, am fost frapat de autenticitatea inregistrarii de fapte cotidiene proiectate pe fundalul unei epoci de rascruce a istoriei noastre, cea care mai ramasese din anii intunecati si lipsiti de speranta ai dictaturii comuniste (a doua parte a deceniului 9 a secolului trecut) si urmatoarele trei decenii de dupa Decembrie 1989, cand lumea noastra cenusie si tinuta captiva aproape o jumatate de veac nutrea speranta unor schimbari majore, de eliberare si de autentica reconstructie spirituala. (ION POP) Daca as reciti jurnalul, cred ca in trei sferturi din paginile lui as gasi astfel de lamentatii despre foamete, saracie, lipsa banilor, problema locului de munca etc. Mi-am propus in mai multe randuri sa nu mai scriu astfel de lucruri. Despre ele e de ajuns un singur cuvant, mizerie morala si materiala. Suntem sclavii unui stat totalitar, care construieste frenetic betoane si se autocelebreaza pe toate gamele, pe note acute si tonuri patetice, lasand adevarata viata sociala la discretia minciunii si a intamplarii. Jurnalul meu intra intr-o noua etapa. Mie, unuia, mi se pare ca textul e fluent, destul de sprinten si ca in pagini se contureaza un personaj cu mica lui lume de oameni, de intamplari, de carti, de ganduri si de sentimente, traind o epoca istorica deloc banala. Dar, desigur, nu pot fi criticul propriului text. Acest jurnal trebuie sa le placa altor oameni. Apoi, pe cine va interesa, ca obiect de lectura, jurnalul domnului Nimeni? Destinul meu de anonim dascal de provincie este unul cat se poate de marunt, de comun, de banal, de transparent si de previzibil.   Am inceput, de o saptamana, sa-mi culeg in laptop caietele-jurnal dintre 1985 si 1990. Sunt doua caiete de cate 300 de file format A5 si patru caiete de cate 100 de file format A4, scrise marunt si indesat. Nu stiu daca vor interesa pe cineva, insa, cel putin deocamdata, mi se par interesante ca marturie de viata, din ele conturandu-se, prin cumul, ca din ceata, un personaj cu o individualitate proprie si o epoca istorica. Acest jurnal e genul de text care se constituie, prin efect de cumul, de compozitie si de elaborare, abia la lectura integrala. In alcatuirea lui se amesteca indisociabil, precum intr-o reteta culinara, ingrediente dulci sau amare, condimentate sau insipide, consistente sau evanescente, presarate cu varful cutitului ori turnate cu strachina, intregi si crude ori terciuite, framantate indelung si lasate sa dospeasca, apoi rulate cu te miri ce umpluturi si varate la cuptor. (ION URCAN) ION URCAN s-a nascut la data de 21 septembrie 1955, in satul Luna, judetul Cluj. A absolvit liceul la Campia Turzii, sectia Umanista (1974) si Facultatea de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, specialitatea Limba si literatura romana – Limba franceza (1979). A semnat: cronici si recenzii literare in revistele Echinox (nr. 11-12/1976, nr. 5/1977, nr. 6-7/1977, nr. 11-12/1977, nr. 4/1978, nr. 3-4/1979, nr. 5/1981), Vatra (nr. 4/1986), Tribuna (nr. 25/1986), Apostrof (nr. 5/1992), Cadran (nr. 13/ 1992, nr. 7/1993), Familia (nr. 10-11/1995); eseuri in Cadran (nr. 29/1990), Actualitatea de B-N (nr. 1/1997); interviuri literare in Apostrof (nr. 10-11/1991, nr. 5/1992); traduceri din limba franceza in Echinox (nr. 9-10/1976), in Cadran (nr. 7/1993). Intre anii 1990 si 1994, a desfasurat o activitate publicistica in presa locala din Bistrita, in calitate de redactor-sef al revistelor Cadran si Actualitatea de B-N. Doctor in filologie la UBB, cu o teza dedicata lui Ion Budai-Deleanu (2002 – avandu-l ca indrumator pe V. Fanache). Intre 2004 si 2008, lector asociat la Universitatea de Nord Baia Mare. Intre 2008 si 2009, inspector de specialitate la ISJ Bistrita-Nasaud. A fost muzeograf la Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud si profesor de liceu la Bistrita. A publicat volumele: Ad usum Delphini, Editura Echinox, 1994 (versuri); Opera literara a lui Ion Budai-Deleanu, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2004; Contexte ale Tiganiadei, Editura Paralela 45, 2010; O seara la restaurant, Editura Charmides, 2016 (versuri). Ion Urcan a incetat din viata la 21 martie 2020. Antologia lirica Secundele melcului a aparut in 2021, la un an de la „trecerea Dincolo a autorului unei carti prea curand postume”. Cu o Prefata semnata de Profesorul Ion Pop, care a dat si titlul acestei carti (ales dupa o sectiune de versuri din Ad usum Delphini), volumul a fost publicat la Editura Scoala Ardeleana din Cluj-Napoca, sub egida Muzeului Judetean Bistrita-Nasaud. Selectia poemelor din prima si a patra sectiune a cartii, precum si a referintelor critice ii apartine Ilenei Urcan, care a decis sa faca posibila implinirea postuma a dorintei poetului si sa ofere, astfel, o viziune mai cuprinzatoare si mai complexa asupra demersului liric in opera lui. Tot prin grija sotiei sale, la trei ani de la plecarea dintre noi a lui Ion Urcan, apare aceasta carte impunatoare, care cuprinde toate insemnarile diaristice ale scriitorului bistritean. Jurnalul contine (fara omisiuni sau adaosuri) confesiunile scriitorului Ion Urcan (iulie 1985, pana cu cateva zile inainte de „trecerea lui Dincolo” – 21 martie 2020). Textul a fost conceput in manuscris in sase caiete, pe care le-a continuat doar in laptop (precizarea este facuta de autor, asa cum reiese dintr-o nota din 2 decembrie 2001), pana la... „final”. Integrarea manuscriselor in laptop a fost efectuata de autor, in paralel cu notarea obisnuita, „aproape” cotidiana. Continutul volumului a fost revazut. Exemplarul oferit de mine domnului Vasile George Dancu, directorul Editurii Scoala Ardeleana, este insa in INTEGRALITATEA sa, din considerente de respect pentru scriitor si opera lui, dar si fata de istoria literara. (ILEANA URCAN)