La portile imparatiei

Descriere

    „O parte dintre noi au trait vremuri grele pe care uneori le mai visam, le povestim sau despre care scriem inca, fara patima cumplita care i-a cuprins pe profitorii de atunci, care si astazi ne fac rau, si chiar mai rau decat „pe vremea aceea”, cum se zice. E drept ca noi am prevazut-o intr-un fel sau altul, spunand-o celor care se-ncumetau sa ne asculte, fara pretentia, Doamne, fereste!, de a ne considera si disidenti, cum o facura cei mentionati mai sus.     Previziunile noastre s-au bazat pe o anume cunoastere a mersului istoriei, care, cum se stie, se tot repeta, cu mici deosebiri, fireste. Oricum, ceva cunostinte de economie politica nu ne strica nici in zilele noastre, pentru a ne da seama de jocul frecvent al trecerii de la economia politica la politica economica si, mai ales, al trecerilor de la un sistem sau oranduire economica la alta si invers, cum le-am trait noi: de la capitalism la socialism si viceversa.     Ca un fel de ciudatenie, au ramas consideratiunile despre noul eon sau noua era (New Age) ale filosofului din Lancram, mai ales ca acestea s-au realizat abia dupa caderea comunismului, pe care n-o mai prevazuse Blaga.” (Alexandru Surdu)     CUPRINS: Prefata 1. De la economia politica la politica economica  2. Problema trecerilor dintre oranduirile economice 3. Lucian Blaga despre noul eon sau noua era (New Age) 4. Teoria categoriilor la Constantin Noica 5. Logos, cuvinte si rostire 6. Cu Lucian Blaga spre tainitele sufletului romanesc 7. Ondulatiunea universala si sufletul romanesc 8. Despre Dumnezeu si Transcendenta 9. Vremea judecatorilor 10. Semnificatia pentadica a mortii in balada „Miorita" 11. Simularea Apocalipsei 12. Cugetari la margine de drum 13. Mergentheim. La sediul cavalerilor teutoni 14. Viseul de Sus. La sediul cavalerilor marmatieni 15. La portile imparatiei      Fragment din eseul "Despre Dumnezeu si Transcendenta":       “Platon isi plaseaza cel mai frumos dintre mituri pestera in care se auzeau voci, dar nu erau cele autentice, erau numai ecourile lor, iar pe peretii pesterii, ca un fel de prevestire a cinematografului, rulau umbrele; niste umbre care se miscau si care vorbeau: servus!, ce mai faci? Numai ca era o umbra, iar originalul nu era acolo, originalul era intre o sursa de lumina si peretele ecran.     Platon era un facator de mituri, dar Aristotel a spus foarte bine ca si mitologul este un fel de filosof (kai ho philomythos philosophos pos estin). Cand conceptul a crescut mare, zicea Hegel, nu mai are nevoie de povesti, dar pe vremea lui Platon era binevenita o povestire frumoasa. El a inversat insa situatia si a plasat vizualitatea speculativa in pestera. Acolo insa nu se vedea nimic, dar se auzeau ecourile vocilor, iar la Delfi, cand au gasit caverna aceea, se zice ca preotul sau preoteasa a intrebat: tis ei?, cine esti?, iar ecoul i-a raspuns sy ei, tu esti, cunoaste-te pe tine insuti, adica oglindeste-ti sufletul, caci prin acesta vei oglindi, vei speculativa Divinitatea insasi. Ceea ce este in suflet, dincoace de noi, Transcendentalitatea, este reflex, este oglindire, este un ecou al Transcendentei, a ceea ce este dincolo de noi.     Categorial vorbind, Transcendenta si Transcendentalitatea, de dincoace si de dincolo de existenta, presupun toate supercategoriile autologice, care se spun pe sine, Unum, Totum, Infinitum, Aeternitas, Absolutum. Daca zici Totul, Totul nu se mai refera la altceva, Totul se spune pe Sine si, mai mult decat atat, cand zici Totul, zici si Unul, fiindca in afara de Tot nu mai este nimic, deci el este si Unul, si Eternitatea, si Infinitul, si este si Absolutul, adica Divinitatea.”