Un aliat uitat. Relatiile romano-maghiare in sociologia interbelica

Descriere

Daca un curent definitoriu pentru perioada interbelica, cum a fost miscarea de monografie sociologica a lui Dimitrie Gusti, a putut fi ingropat in repetate randuri, atunci, punand o intrebare retorica, ce se poate intampla cu aliatii lui mai putini cunoscuti? Daca un astfel de curent stiintific si cultural a putut fi luat peste picior si invinuit fara o cunoastere macar superficiala, atunci, cei care i-au luat exemplul, ce soarta pot avea? Cartea domnului Martin Ladislau Salamon aduce, pentru prima data, in fata cititorului de limba romana, o interactiune, o alianta intre tineri romani si maghiari dintr-o perioada cand o astfel de apropiere era departe de a fi la moda, cu atat mai putin incurajata. Aceasta intalnire, interactiune, alianta intre tineri curiosi, apoi pasionati de cunoasterea sociologica a realitatii sociale a mediului lor, a fost fireasca, fara formalitati oficiale, si venea din ambele directii: tinerii maghiari (si ei) interesati de soarta satului maghiar ardelean, au descoperit ca metoda monografiei sociologice promovata de profesorul Dimitrie Gusti si discipolii sai poate fi fertila pentru proiectele lor de cunoastere sociala. Pe de alta parte, si Gusti a fost incantat de interesul tinerilor ardeleni, fiindca era convins ca metoda sa nu este de interes local, ci poate fi imbratisata (ceea ce s-a si intamplat) si in alte culturi. Plecand de la o pozitie tipica istoriei sociale, autorul a cautat resorturile reale, sociale si politice ale apropierii reciproce, care se regasesc mai putin in sociologia teoretica, si, mai degraba, in mobilizarea de aceeasi factura a tinerilor studenti avand acelasi interes pentru ridicarea satului. Prin aceasta viziune, autorul a identificat nuantele originale ale miscarii studentilor maghiari din Cluj, grupati in jurul revistei Erdelyi Fiatalok, fata de celelalte asociatii de tineri din Cehoslovacia si Ungaria, pentru a confrunta, apoi, imaginea rezultata, cu cea scolii gustiene. Avem de a face aici cu o adevarata demonstratie de studiu de comparatism organizational prin faptul ca cele doua miscari au fost prezentate una in imaginea celeilalte. Autorul este constient de diferentele importante de dimensiune, de profesionalism, de dotari, de rezultate, dar investigarea paralela a celor doua grupari este oricum benefica, chiar daca acestea n-au fost concurente, ci au colaborat. Pentru cititorul familiarizat cu evolutia scolii gustiene, cu divergentele din ani 1930, va aparea ca o surpriza faptul ca, desi si miscarea studentilor maghiari s-a divizat, ambele grupari adverse au ramas in relatii bune cu gustistii si au promovat invataturile scolii monografice. Similitudini au continuat sa apara si dupa instaurarea regimului stalinist, pentru ca ambele grupuri au avut de suferit, unii ajungand in inchisori pentru mai multi ani. Cartea domnului Salamon reprezinta o noutate si prin faptul ca depaseste viziunea restrictiva a anilor 1960-1970, cand se acorda prea putin interes pentru analiza comparativa a celor doua miscari. Dar, depaseste si unele incercari de a vedea evolutia sociologiei maghiare din Romania ca un proces preponderent de sine statator. De fapt, ambele miscari stiintifice faceau parte dintr-un proces central–est-european mai larg de dupa Primul Razboi Mondial, in care scoala Sociologica de la Bucuresti, din cauza unor imprejurari personale si institutionale favorabile, s-a remarcat mai viguros. Volumul de fata deschide un nou drum, nu numai pentru aprofundarea relatiilor romano-maghiare (unde alte investigatii sunt pe cale de finalizare), dar si pentru alte directii nationale mai putin cunoscute. Consider semnificativ faptul ca volumul domnului Salamon apare intr-un an aniversar: se implinesc 75 de ani de la organizarea, de catre Gusti, la Bucuresti, a celui de-al XIV-lea Congres International de Sociologie, care ar fi demonstrat influenta directa si indirecta a sociologiei gustiene. Faptul ca, la acest eveniment, la chemarea lui Gusti, zeci si sute de sociologi au raspuns afirmativ, trimitand si lucrarile, denota aceea atractie pe care si sociologii maghiari au resimtit-o. Acest prim volum, care analizeaza (nu doar inregistreaza, inventariaza) relatii intre miscari stiintifice din culturi diferite, se integreaza in noul val al analizei facute din perspectiva istoriei sociale. in acest spirit, domnul Salamon s-a distantat puternic de analiza trecutului prin valorile prezentului, incercand sa inteleaga realitatea, nu sa o califice.