Cum am devenit populara. Sfaturi vintage pentru o adolescenta din vremurile noastre

Descriere

POT CUMVA MOATELE, CENTURILE, VASELINA SI UN SIRAG DE PERLE SA AJUTE O FATA TIMIDA SA DEVENA POPULARA? MAYA VAN WAGENEN ESTE PE CALE DE A AFLA. Situata aproape la coada ierarhiei, „pe cea mai joasa treapta a scarii sociale – ma refer la persoanele din scoala care nu sunt platite pentru a se afla aici” (dupa cum afirma autoarea), Maya nu a fost niciodata populara. Dar, inainte de a incepe clasa a opta se hotaraste sa inceapa un experiment social unic: sa isi petreaca urmatorul an urmand sfaturile dintr-un ghid de popularitate din anii 1950 scris de un fost manechin, Betty Cornell. Rezultatele efective sunt amuzante, dureroase si pline de surprize neasteptate. Relatata cu umor si cu gratie, aventura Mayei ofera cititorilor de toate varstele un exemplu contemporan desavarsit de bunatate si incredere in sine si, totodata, o mai buna intelegere a ceea ce inseamna sa fii cu adevarat popular. CUM AM DEVENIT POPULARA este o carte-experiment a unei adolescente de clasa a opta din Texas, SUA. Timp de un an ea aurmat sfaturile dintr-un ghid de popularitate scris in anii 1950 si le-a aplicat in viata de zi cu zi in vremurile noastre, in 2012, pentru a deveni populara in scoala ei. Maya avea doar 13 ani cand a scris aceasta carte, ea fiind considerata ulterior un veritabil John Green in varianta adolescentina. A fost declarata unul dintre cei mai importanti si influenti tineri din SUA in anul 2013 de catre revista Time. Cartea, in varianta originala, a aparut in luna aprilie, 2014, devenind rapid bestseller national si international. Apare in diverse topuri, inclusiv in topul New York Times. Dar vestile bune pentru aceasta tanara nu se termina aici, celebra casa de productie DreamWorks a cumparat drepturile de ecranizare chiar inainte de aparitia cartii, iar Steven Spielberg va regiza acest film. MAYA VAN WAGENEN are cincisprezece ani. Pe cand avea unsprezece ani, familia ei s-a mutat in Brownsville, Texas, unde are loc actiunea cartii. Cand nu sta aplecata deasupra mesei de scris, ii place sa citeasca, sa urmareasca emisiunile televiziunii britanice si sa savureze ciocolata. In prezent, locuieste impreuna cu parintii ei si cu doi frati intr-o zona rurala din statul Georgia, Statele Unite. Acum este eleva in clasa a zecea la liceu. Fiecare dintre noi isi construieste propriul proiect de fericire si am fost extrem de incantata de relatarea sincera, amuzanta, incitanta a stradaniilor Mayei Van Wagenen pentru  a deveni populara. - GRETCHEN RUBIN, autoarea bestseller-ului The Happiness Project Memoriile Mayei Van Wagenenar fi fost minunat sa le citesc pe vremea cand eram copil, si cata incredere i-ar fi insuflat unei adolescente tocilare ca mine. Experimentul de popularitate desfasurat pe parcursul unui an intreg este atemporal; modul inteligent si ingaduitor prin care ajunge la esenta problemei ii apartine in exclusivitate. Amuzanta, darza si stangace, Van Wagenen a scris un ghid intelept, din inima, pentru celelalte pustoaice dornice sa fie pe val. - RACHEL HARTMAN, autoarea bestseller-ului Seraphina Ciudatica si naiva, dar niciodata sclifosita, Maya Van Wagenen este pe cat de puternica si onesta pe atat de neconventionala si amuzanta – si uimitor de talentata. Ea a dat lovitura, oameni buni, fiind un John Green in varianta adolescentina pentru urmatoarea generatie. - MARGARET STOHL, co-autoarea seriei bestseller Cronicile Casterilor Fragment din cartea "Cum am devenit populara" de Maya Van Wagenen "Avand o fizionomie hispanica, dar pielea deschisa la culoare, colegii de scoala ma intreaba daca sunt mexicana. Eu le raspund ca mama este pe jumatate, ceea ce inseamna ca eu sunt pe sfert. La drept vorbind, mama mea se trage dintr-un amestec de ascendente: engleza, franceza, spaniola, evreiasca, mexicano-indiana si africana. Nu prea stiu cum se poate clasifica asta, dar ei i se potriveste de minune. In ceea ce ma priveste, dat fiind faptul ca ma aflu intr-o scoala de cartier in care 98% dintre elevi sunt hispanici, mi se spune ca nu am un procentaj suficient de ADN care sa imi dea dreptul sa fac parte din echipa latino. In mod ironic, peste granita sunt considerata mexicana, si asta fara nicio urma de indoiala.  Kenzie fiind filipineza, pe de o parte, iar eu nefiind suficient de mexicana, pe de alta parte, nici una dintre noi nu avea suficiente cunostinte de spaniola incat sa fie in stare sa intrebe unde se afla toaleta; prin urmare, ne-am apropiat una de alta datorita faptului ca nu ne integram in nicio parte.  Desi Kenzie nu e genul de fata care sa se bata cu perne la o petrecere in pijamale, i-am apreciat dintotdeauna sinceritatea. Daca am un muc in nas, imi da de stire. Daca am fermoarul descheiat la pantaloni, se grabeste sa imi atraga atentia.  — Maya, imi spune ea acum. Esti varza. Pe bune.  Greu de gasit prietene ca ea.  Niste elevi dintr-a sasea se holbeaza la noi peste spatarele banchetelor.  — Par atat de inocenti, remarc eu. Chicotesc cu vocile lor pre-pubere.  — Nu pentru multa vreme, ranjeste Kenzie.  Se intoarce la ei si fara pic de rusine scoate pe gura o serie de invective ce includ toate denumirile anatomice corecte ale corpului omenesc, precum si functiile lor biologice.  Imi ascund fata in maini. Incerc sa o dojenesc sever, dar Kenzie rade atat de tare incat nu aude nimic."