Istorioare cu talc din traditia sufita

Descriere

Titlurile capitolelor acestei lucrari aduc in discutie un mare numar de subiecte cu caracter etic, lucrarea constituindu-se astfel intr-un compendiu de filozofie ale carui principii vor ramane valabile de-a lungul timpului. Mesajul lui Sa`di nu este cel al unui vizionar. Religia sa a fost eminamente practica - el nu a fost adeptul recluziunii si ascetismului, ci sustinea ca indeplinirea indatoririlor fata de semeni este sinonima cu indeplinirea indatoririlor fata de Divin. Aceasta este ideea de baza a invataturilor sale. „Religia“, spunea el, „consta numai in serviciul adus oamenilor; ea nu se rezuma la matanii, la covorul pentru rugaciune sau la obiceiul de a cersi“.Aceasta idee apare intr-o istorioara din primul capitol sustinuta de un intelept la care se spune ca a venit in vizita un rege al Persiei pentru a-i cere sfatul. Povestea, precum multe altele din carte, poate sau nu sa se bazeze pe o intamplare reala; dar introducand in povestile sale diferite personaje care au existat in realitate, Sa`di creeaza fundalul palpitant si in acelasi timp instructiv specific legendelor, ce se intrepatrunde cu preceptele morale care abunda in cartea sa. In capitolul doi este ilustrata gratia salvatoare a bunavointei. Doua dintre anecdotele din acest capitol il au ca personaj principal pe Hatim Tai, renumitul conducator arab a carui generozitate era atat de mare, incat ar fi preferat sa moara decat sa il dezamageasca pe mesagerul trimis de un rege invidios pentru a-l asasina. Merita sa mai amintim si istorioara intitulata Dervisul si vulpea din care intelegem modul in care Orientul interpreteaza cuvantul qismat, adica „noroc“. Sa`di subliniaza aici necesitatea eforului personal, criticand lenea si dezinteresul celui care, folosind Soarta ca si scuza, nu face nimic.