Pinocchio

Descriere

Pinocchio, celebra papusa din lemn cioplita de mesterul Geppetto, si-a inceput peripetiile in 1881, cand parintele sau literar, scriitorul si jurnalistul florentin Carlo Collodi (1826 – 1890), a inceput sa le publice, in foileton, in Giornale per i bambini (Revista pentru copii). Doi ani mai tarziu, in 1883, povestirile aveau sa fie reunite in volum sub titlul Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino (Aventurile lui Pinocchio. Povestea unei papusi de lemn), iar primul ilustrator care a avut cinstea de a-i conferi un chip lui Pinocchio a fost Enrico Mazzanti. Cel care l-a facut insa celebru pe Pinocchio a fost Attilio Mussino, care, in 1911, a ilustrat cartea intr-o maniera atat de atractiva, incat aventurile nastrusnicei papusi de lemn i-au cucerit definitiv si pe cei mici, si pe cei mari. O noua infatisare a personajului, incantand copilaria multor generatii de cititori, avea sa-i apartina lui Walt Disney, odata cu lansarea in 1940 a cunoscutului sau film de animatie. Urmand exemplul lui Geppetto, numerosi ilustratori din intreaga lume si-au facut propriul Pinocchio, dupa cum au inteles si au iubit ei papusa de lemn.   Pinocchio se numara printre cele mai traduse si mai iubite carti din literatura italiana, fiind cunoscuta pretutindeni in lume. Mesajul ei profund uman, surprinderea fina a psihologiei copilului, pitorescul personajelor, impletirea abila a realului cu fantasticul si, mai ales, umorul captivant si vioiciunea stilului reprezinta doar cateva dintre calitatile care o inscriu printre capodoperele literaturii universale pentru copii, alaturi de scrierile lui Hans Christian Andersen, Charles Perrault, Jacob si Wilhelm Grimm, Lewis Carroll, Rudyard Kipling sau L. Frank Baum Fragment: " Pinocchio fu cuprins de o bucurie asa de mare si de neasteptata, incat putin lipsi sa nu lesine. Ar fi ras, ar fi plans, ar fi spus o groaza de lucruri; in schimb, balbaia naucit fran-turi de cuvinte, fara rost. in cele din urma, izbuti sa slobozeasca un strigat de bucurie, deschise larg bratele, se arunca de gatul batranelului si incepu sa strige:     — O, taticul meu drag! Te-am regasit in sfarsit! De-acum inainte n-o sa te mai parasesc niciodata, niciodata, niciodata!     — Oare ochii mei spun adevarul? zise batranelul, frecandu-si ochii. Asadar, esti chiar tu, dragul meu Pinocchio?     — Da, da, eu sunt, chiar eu! Iar dumneata m-ai si iertat, nu-i asa? O, taticule, ce bun esti!... Şi cand te gandesti ca eu, in schimb... O, de-ai sti cate nenorociri s-au abatut asu-pra mea si cate lucruri mi-au iesit pe dos! inchipuieste-ti ca, in ziva in care dumneata, bietul meu tatic, ti-ai vandut pelerina ca sa-mi cumperi abecedarul sa merg la scoala, eu am fugit sa vad marionetele, iar papusarul voia sa ma puna pe foc, ca sa-si parjoleasca berbecul, apoi mi-a dat cinci monede de aur, ca sa ti le aduc dumitale, dar eu m-am intal-nit cu Vulpea si Motanul, care m-au dus la hanul „La Racul rosu", unde au mancat ca niste lupi si, fiindca am plecat singur, noaptea, m-am intalnit cu talharii, care s-au pus sa alerge pe urmele mele, si eu fugi, si ei dupa mine, si eu tot fugi, si ei tot dupa mine, si fugi, si fugi, pana cand m-au spanzurat de o craca a Stejarului cel Mare, si Copila cea frumoasa cu par azuriu a trimis dupa mine o trasurica sa ma aduca; iar doctorii, dupa ce m-au consultat, au spus indata: „Daca nu e mort, inseamna ca e inca viu", si atunci mi-a scapat o minciuna si nasul a inceput sa-mi creasca si nu mai incapea pe usa odaii, din care pricina m-am dus cu Vulpea si Motanul sa ingrop monedele alea patru de aur, ca una o cheltuisem la han; iar Papagalul a inceput sa rada si, in loc de doua mii de monede, n-am mai gasit nimic; iar Judecatorul, cand a aflat ca am fost jefuit, m-a trimis la inchisoare, ca sa dea satisfactie hotilor; dupa ce am ieSit de acolo, am vazut un ciorchine de strugure vie si m-am prins in cursa, iar taranul, pe buna dreptate, mi-a pus zgarda de caine, ca sa fac de paza la cotetul gainilor si, cand mi-a recunoscut nevinovatia, m-a lasat sa plec; iar Şarpele cu coada fumeganda a inceput sa rada, de i-a plesnit o vana in piept, si asa m-am intors la casa Copilei frumoase, care murise; iar Porumbelul a vazut ca plang si mi-a zis: „L-am vazut pe tatal tau, care-si facea o barcuta, sa mearga sa te caute", la care eu i-am spus: „Ah, de-as avea si eu aripi!", iar el mi-a zis: „Vrei sa mergi la tatal tau?", si eu: „As vrea! Dar cine ma duce?", si el: ,,Te duc eu", iar eu i-am spus: „Cum?", si el: „Urca-te in spinarea mea", si asa am zburat toata noaptea; apoi, dimineata, toti pescarii ce se uitau in largul marii mi-au spus: „E acolo un biet om intr-o barca, gata sa se inece", iar eu, de departe, te-am recunoscut indata, pentru ca imi spunea mie inima, si ti-am facut semn sa te intorci la tarm.     — Şi eu te-am recunoscut, zise Geppetto, s i m-as fi intors bucuros la tarm, dar cum era s-o fac? Marea era agitata si un val mi-a rasturnat barca. "