Tradarea criticii. Editia a II-a

Descriere

„Cea mai inconfortabila carte a anului editorial 2009.“ - Stefan Borbely„Tradarea criticii este o excelenta naratiune eseistica, o naratiune subiectiva, inevitabil iritanta (fiind vorba de viata literara si de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezita sa scrie ceea ce crede despre colegii sai), cu portrete ce se tin minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative... Meritul ei, dincolo de calitatile literare, este acela de a deschide o dezbatere reala despre viata noastra literara in care grupurile se confrunta si isi confectioneaza propria istorie si propria mitologie. Nicolae Breban vine si tulbura apele, enervand, probabil, pe multi, daca nu pe toti.“ - Eugen Simion„Cartea lui Breban e una puternica, neconcesiva, sulfuroasa, emotionanta prin miza ei optimista, prin militantismul ei pasoptist si prin dorinta autorului de a infrunta prejudecatile si ridicolul in numele idealului tineretii lui, care era idealul autonomiei esteticului, in numele marii creatii - spre care a aspirat continuu - si in numele natiunii romane, de care nu ii e rusine sa vorbeasca. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzatoare prin oralitatea ei debordanta, prin colocvialitatea ei dezlantuita. (...) Seamana cu un aeropag al destinelor tradate, preschimbat in pledoarie si discurs de imbarbatare. Si, totusi, ceva, in tinuta de condotier a autorului ma indeamna sa asociez discursul acestei carti cu acela al unui general roman dupa o batalie pierduta sau indecisa, undeva in Nordul germanic, sau in fata altei batalii care ar trebui cu orice pret castigata. (...) Intregul discurs se intemeiaza pe ideea de decadere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtuti; si asertiunile par a veni din partea celui care a cunoscut in tinerete o glorie si o maretie greu de egalat. (...) Enuntul patetic, involburat, al discursului lui Breban - marcat de furie, de candoare, de deznadejde si de speranta - este capabil sa absoarba portrete, minunatele lui portrete, inso