Lumea credintei Nr.7 (213) iulie 2021
Descriere
L-am vazut prima oara pe Parintele Patriarh acum peste 30 de ani, la intrunirile "Grupului de Reflectie pentru Inoirea Bisericii". Din acel Grup de elita faceau parte preotii Constantin Galeriu, Bartolomeu Anania, Dumitru Staniloae, Iustin Marchis, apoi Andrei Plesu, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Teodor Baconschi; desigur, lista era mai lunga, dar ma opresc aici cu enumerarea. Participarea mea era una de asistent tacut pe atunci, dar chiar si asa spectacolul uman era impresionant: sa vezi inmanuncheate la un loc atatea minti luminate de duh si cultura, insufletite de dorinta de primenire, de schimbare la somatia timpurilor amprentate de jertfa de sange din 1989, era un fapt covarsitor. Tin minte ca la reuniunile de atunci ale Grupului, tanarul ieromonah Daniel Ciobotea deja se remarcase in fata tuturor prin inteligenta si viziune. Simplu spus, era clar una dintre sperantele viitoarei generatii de sacerdoti care vor avea un cuvant greu de spus in viata si lucrarea Bisericii Ortodoxe, in urmatoarele decenii. A urmat apoi traseul fulminant al devenirii arhieresti (inceputa la Timisoara, ca vicar; apoi la Iasi, ca Mitropolit) si lucrarea in aceasta ultima demnitate: vasta, profunda, care a lasat urme adanci. Caci pe unde a trecut, Preafericitul Parinte Patriarh a lasat in urma institutii si metode de lucru corecte si eficiente. Dar mai ales vizionare. Iar la Bucuresti, din 2007 incoace, a reusit sa mute muntii. La propriu! Caci dimensiunea unui munte urban are Catedrala Nationala, cu cei 120 de metri inaltime. Dar mai mult decat inaltimea ei, se cuvine sa vorbim despre profunzimea acestei lucrari: un sanctuar pentru sfintii si eroii neamului romanesc, o veghe rugatoare necontenita in inima Romaniei, o norma de varf a splendorii actului cultic, o reasezare a piramidei liturgice a metropolei - inclusiv rascumpararea prin frumusete si demnitate a bisericilor demolate de cuplul Ceausescu. Catedrala este momentul de excelenta al acestui patriarhat, iar a insirui alte impliniri deja pare neverosimil: numeroase biserici restaurate si nou construite, zeci de asezaminte sociale ridicate, un program editorial complet, un centru de presa cu toate componentele moderne, noi Episcopii si parohii in diaspora, o pozitie intarita si stabila intre Bisericile Ortodoxe surori, statutul de cel mai important si serios partener social al Statului roman (vezi uriasul efort financiar si moral din pandemie, precum si alte momente de criza). Acum, la cei 70 de viata (si ce viata!), ii dorim Parintelui Patriarh sa mearga pe aceeasi cale: imparateasca, luminata, cu cer deschis si ajutor de la Iisus cel duhovnicesc si, totodata, de la Hristos Pantokrator! - Razvan Bucuroiu
