In cautarea lui Nouf
Descriere
Un mystery plin de detalii rafinate, plasat in Arabia Saudita contemporana, romanul de debut al lui Zoe Ferraris o are in centru pe Nouf ash-Shrawi, o fata de 16 ani care a disparut in desert cu trei zile inainte de casatorie.
Palestinianul Nayir al-Sharqi, care traieste in Jeddah si lucreaza ocazional pentru membrii bogatei familii Shrawi, este rugat de acestia sa investigheze in mod discret ce s-a intamplat cu Nouf. Nayir, un musulman conservator si un outsider din cauza nationalitatii sale, a clasei din care face parte si a staturii sale masive, este circumspect in a traversa abisul adanc dintre lumea barbatilor si cea a femeilor din Arabia Saudita, si este incurajat de prietenul sau Othman sa ceara ajutorul Katyei Hijazi, logodnica lui Othman. Katya are un doctorat in medicina legala, si chiar lucreaza in domeniu. Pe masura ce investigatia celor doi progreseaza, devine clar ca membrii familiei Sahrawi au ceva de ascuns.
Traducere din limba engleza de Diana Gierling.
Fragment din cartea "In cautarea lui Nouf" Zoe Ferraris:
"Desi unchiul lui Nayir isi devotase viata stiintei si se opunea superstitiilor care foloseau posedarea de catre spiritul djinn pentru a explica sau a trata orice tulburare - "o mostenire regretabila", asa o numea el - pastra o convingere intacta: credea in forta deochiului. Era mai mult decat o privire dusmanoasa. Efectele variau de la tulburari inofensive precum sughitul la acelea mortale precum o embolie la un tanar sanatos. Pentru ca Samir era chimist, prietenii si vecinii il considerau cunoscator in probleme legate de orice cerea o buna educatie - medicina, drept, filosofie religioasa - si ii cereau adesea sfatul. De-a lungul anilor, oamenii descoperisera ca nu era de mare folos in a vindeca oase rupte sau a intelege nuantele jurisprudentei, dar stia aproape totul despre privirea umana- istoria ei, forta ei, pana si particularitatile ei culturale. Se dusese vorba ca era cunoscator in problema asta mai presus de toate, si in scurta vreme putea conta pe trei pana la patru vizite pe saptamana, indeosebi de la straini, si majoritatea se plangeau de deochi. Samir ii facea oricui venea la usa lui favorul cu aceleasi intrebari serioase pe care le-ar pune un medic pacientului sau. Daca gasea ironic ca el, un om de stiinta legitim, sa se adanceasca intr-un subiect cu o istorie mai vasta de escrocherie ca vrajitoria, telechinezia si vindecarea prin rugaciune la un loc, el nu isi impartasea niciodata gandul cu oaspetii sai. Le inregistra durerile si isi dadea silinta sa transcrie fiecare boala de la inceputul ei. Desi in general nu le putea oferi vizitatorilor sai nimic mai practic decat un pandantiv pentru protectie si numele unui bun exorcist beduin, reusea totusi, cu tonul sau binevoitor si cu aerul de profesionalism, sa aline ceva din suferinta lor. Totodata, isi urmarea subiectul de studiu preferat fara mari sacrificii de sine. Si pentru asta era multumit. Asemenea unui medic care dezvolta imunitate in urma unei expuneri constante la microbi, Samir nu suferise niciodata de deochi - desi el sustinea ca asta rezulta din intrebuintarea excelenta a protectiei. Purta o amuleta de sticla albastra sub camasa, dar, aspect mai important, transmuta fiecare privire amenintatoare cu un semn subtil al lui cinci. Putea veni in orice forma. Isi scarpina barbia de cinci ori. Clipea de cinci ori. Trasa cinci lovituri cu mana de-a lungul bratului. Din cand in cand, il proteja chiar si pe Nayir, dandu-i cinci batai fine cu palma pe umar sau repetandu-i numele de cinci ori. La Nayir, obiceiul nu prinsese niciodata. Nutrea un dispret secret pentru gesturile nepractice; ele atrageau in general atentia si invitau mai degraba necazul. Dar o latura a sa era dispusa sa incuviinteze tacit ca deochiul nu era un simplu mit. Statea in cabinetul unchiului sau pe partea dinspre vant a unui birou gigantic de stejar, exact acolo unde ventilatorul din tavan sufla o mangaiere blanda. Zabovisera la o cina foarte tarzie, si mirosul ca de mosc al mielului persista in robele lor. Simtea miswak-ul in buzunar, impungandu-i coapsa, dar nu il scoase - nu era nici un loc in care sa scuipi fibrele in casa lui Samir asa ca se uita la pereti, la harta lumii si la specimenele de fluturi Bombyx mori, toate perfect inramate si inscriptionate. La dreapta se inaltau rafturi cu carti de diferite forme si marimi, singurele lor lucruri in comun fiind un anumit subiect de chimie invechit si un strat subtire de praf. "
