Domeniul muzical, o lume cu patru dimensiuni

Descriere

Undele armonice
...existenta undelor nu se manifesta numai in metrica. O gasim in formulele ritmice, in mentinerea sunetelor la aceeasi lungime, in domeniul accentelor, al articulatiei, dar si mai departe, in melodica (prin intervale, pasaje si motive repetitive), in dinamica schimbarilor armonice, in geneza formelor si, pana la urma, in toata nevoia umana de a regasi ceea ce a parasit: centre tonale, acorduri de tonica, teme principale, texte si piese cunoscute, interpreti si interpretari familiare, imagistica; altfel spus - tot ce se leaga de acel miraculos „eternel retour". insa, daca aceasta reintoarcere perpetua nu s-ar face catre armonie si echilibru, ea ar fi doar repetitie lipsita de speranta. Ar putea avea, eventual nobletea resemnarii, energia trudei sisifice, nostalgia amintirii paradisului pierdut sau poate majestatea renuntarii lucide si eleganta jocului. Dar intoarcerea se face catre armonie sau, mai bine zis, in armonie. Fara tensiunile armonice poate ca lumea s-ar transforma intr-un bulgare al densitatii, caci armonia nu e simpla stare asa cum unda nu-i doar o plecare. Armonia este ondulanta, iar undele sunt armonice.
Timpul muzical este parcelat aritmetic, iar spatiul muzical se articuleaza dupa regulile proportiilor geometrice. Astfel, muzica ar putea fi definita.' ca sinteza intre geometrie si matematica, transpusa in domeniile acustico-emotiv-somatice; sau poate ca e o simbioza intre acustic, emotiv si somatic, realizata dupa legi spatial numerice.

M. Tiberian

Fragment:

" 19. Importana notei Do

19.1. Liniile portativului şi spaţiile dintre ele puteau fi interpretate ca simbolizând diferite inălţimi în funcţie de ceea ce se numea cheia de citire, iar modalitatea aceasta de lectură se păstrează, mult simplificată, până in zilele noastre. in practică se folosesc trei familii de chei Do, Fa şi Sol, aşezate pe diferite linii. Este evident că in această înşiruire Do se află pe cercul cvintelor intr-o poziţie centrală, fiind incadrat de Fa şi Sol; el este mai sus cu o cvintă faţă de primul sunet şi mai jos, tot cu o cvintă, faţă de cel de-al doilea.
19.2. Dintre cheile folosite pe parcursul evoluţiei muzicii occidentale se mai află in uz doar patru." Ele îşi impart zonele scării generale muzicale după cum urmează: cheia Fa se referă la sunetele din registrul grav, cele două chei Do (pe linia a treia şi a patra) se ocupă de registrul mediu iar cheia Sol este destinată registrului acut. Şi în acest caz, cheile Do se referă la zona centrală a scării muzicale. Mai mult decât atât, cheile Do pozitionează această notă reper pe liniile din mijlocul portativului (a III-a şi a IV-a).
19.3. Numele acestora, Fa - de bas, Do pe linia a 4 - de tenor, Do pe linia a rreia - de alto şi Sol - de sopran, precizează şi mai bine registrele destinate fiecă.reia. Cheile Do de tenor şi de alto se referă la vocile interioare ale unui ansamblu vocal.
19.4. Din nevoie de simplificare, se folosesc acum pe scară largă doar cheile de Fa şi Sol. Cu acestea, întrebuinţând doar două portative, se poate reprezenta orice înălţime afiată în registrul vocilor umane. Nota care se scrie, folosind o singură linie ajutătoare deasupra (in cheia de Fa), respectiv dedesubtul portativului (in cheia de Sol) se numeşte Do central. "