Ultramaratonistul

Descriere

Scrisa cu inteligenta, umor si candoare, fara ajutorul unui scriitor profesionist, Ultramaratonistul este o carte care a inspirat zeci de mii de oameni, alergatori sau nu, sa isi depaseasca limitele si sa isi reaminteasca “ce inseamna sa fii cu adevarat viu”, dupa cum puncta Sam Fussel, autorul cartii Muscle.   Dean Karnazes, numit de catre New York Times “cel mai faimos ultramaratonist al lumii”, a castigat in 2004 celebrul Badwater Ultramarathon, in 2006 Vermont Trail 100 Mile, iar in 2008 Cursa celor patru deserturi (Antarctica, Atacama, Gobi si Sahara). A facut parte din echipa de ultramaraton a Statelor Unite in 2005 si 2006. In 2011 a alergat 4800 de kilometri de-a lungul SUA, din California pana la New York, performanta finalizata in 75 de zile prin alergarea a 65-78 de kilometri pe zi.

Masochismul de care da dovada Dean face deliciul cititorului. - Publishers Weekly (SUA)

Face ca extraordinarul sa para usor. - Revista GQ (SUA)

In mod evident, e ceva nietzschean in structura lui Karnazes... convingerea ca ce nu te omoara te face mai puternic. - Los Angeles Times (SUA)
  Desi este intr-o forma fizica exceptionala, Dean Karnazes sustine ca prima jumatate a cursei o alergi intotdeauna cu ajutorul corpului, iar cea de-a doua cu ajutorul mintii. Fara a zabovi prea mult in teritoriul abstract al discutiilor filozofice, Dean Karnazes exploreaza totusi “posibilitatile sinelui”: alearga un ultramaraton in Valea Mortii la 49°C si primul maraton la Polul Sud. Incredibila putere de a se automotiva contamineaza pe oricine si este imposibil sa ii citesti cartea fara sa iti doresti sa alergi si tu un maraton. - Erica Joergensen

Dean este ca un supererou care in timpul zilei ramane ascuns in hainele normalitatii, prototipul familistului pe care nu-l remarca nimeni. - The London Daily Telegraph (Marea Britanie)

Un Forrest Gump din viata reala... Karnazes si-a educat corpul sa faca lucruri dincolo de limita masochismului. Este aproape inuman. - Newsday (SUA)

O carte care iti taie respiratia - The Economist

Aventura fabuloasa a unui alergator de cursa lunga, care dezvaluie sursa performantelor sale supraomenesti. - The New York Times


Scrisa cu inteligenta si umor, Ultramaratonistul ii inspira pe cei activi sa-si depaseasca propriile limite, iar pe sedentari sa se ridice din fotoliu si sa alerge. - Chicago Tribute

Povestea unui om care face lucruri supraomenesti. O carte despre curajul, puterea fizica si mentala a unui erou modern. - The Boston Globe
   
Fragment din cartea "Ultramaratonistul" de Dean Karnazes:

"Coborarea de la Devil's Thumb a fost atat de abrupta in anumite locuri, ca a trebuit sa ma intorc pe o parte si sa calc in lateral. Incaltamintea mi s-a umplut foarte repede cu pamant si pietris, durerea din picioare intensificandu-se. Undeva in timpul coborarii am trecut de km 80,5. Nici n-am observat borna care indica jumatatea cursei. Se spune despre Western States ca primii 80 km ii alergi cu picioarele, iar ceilalti cu mintea. Puterea mea mentala avea sa fie acum pusa la incercare asa cum nu mai fusese vreodata.  El Dorado Creek, la kilometrul 85,1, marcheaza baza trecatorii. Urcarea de la El Dorado Creek pana la Michigan Bluff a fost cea mai grea de pana atunci. Au fost momente in care m-am tarat in patru labe pe pietre pentru a putea urca, lac de sudoare, cu picioarele atat de grele ca abia daca mai puteam sa indepartez crengile de pe jos, de care ma impiedicam din cand in cand. Dealul urca si urca si tot urca. Urcarea a durat 4 ore si jumatate.  Intr-un final, am putut sa aud in departare vocile echipelor de la Michigan Bluff. Cand am trecut de ultima curba, punctul de control s-a ivit prin desis. Ultimii pasi m-au secatuit de toata energia ramasa. Oamenii roiau in jurul meu, punandu-mi intrebari si oferindu-mi batoane de ciocolata Kudos, dar totul era in pasareasca. Mi se invartea capul si nu intelegeam ce vor sa-mi spuna.  Depuneam un efort imens doar ca sa raman in picioare. Totul era neclar si se invartea si ma simtearn de parca aveam gura plina de coji de lamaie pe care le mestecam.  Un voluntar mi-a turnat apa cu gheata pe cap. Lichidul rece mi-a provocat un soc. Tremuram rau, aveam spasme si nu puteam sa-mi controlez muschii.  Intr-un final, am reusit sa imi recapat simturile, apoi m-au pus pe cantar. Slabisem 1,8 kg — poate mai mult, din moment ce hainele mele erau ude si au adaugat ceva greutate. Nu era bine.  Mi-a luat ceva timp sa-mi revin la Michigan Bluff. Am primit apa rece si mancare, lucru care a ajutat — desi am refuzat sa ma asez pe scaunul care mi-a fost oferit, speriat ca nu ma voi mai putea ridica. Mancarea m-a ajutat sa imi recapat o parte din forte, iar atitudinea acelor voluntari a reprezentat un tonic puternic."