Edes Anna
Descriere
A tökéletes cselédlány története, aki brutális kegyetlenséggel megöli gazdáit, Kosztolányi utolsó s egyben legnagyobb visszhangot kiváltó regénye. A cselekmény 1919-ben, zűrzavaros korszakban indul, amikor Édes Anna a becsületes, tiszta, dolgos cselédlány Vizy Kornél miniszteri tanácsos házához kerül, s kezdetét veszi kálváriája."Talán egy falusi cselédlány lehetett a mintája, akit évekkel ezelőtt egy nyári délelőtt lestem meg az utcán, valami budai ház kapujában, amint fehér fogával beleharapott egy zöld almába. Akkor önkéntelenül eltűnődtem, milyen lehet ennek az élete és sorsa. Ez az almába harapó lány gyakran kísértett. Valószínűleg ez a kristályosodási pont." "Én az Édes Anna írása alatt - nem tudom, miért - mindig a temetési szertartás latin verseit mondogattam és énekeltem. Ez azonnal visszazökkentett hangulatomba. Ez volt az alaphangja. A fönséges, ókori versekből merítettem erőt." (Kosztolányi Dezső)
Povestea servitoarei perfecte, care, cu o cruzime brutală comite o crimă, ucigând gazdele sale. Anna Édes este ultimul roman al scriitorului maghiar Dezső Kosztolányi, totodată și cartea scrisă de el, care a avut cel mai mare impact asupra lumii literare. Acțiunea se desfășoară în anul 1919, într-o epocă zbuciumată, an în care Anna Édes, o slujitoare cinstită, ordonată, muncitoare ajunge în gospodăria unui secretar dint-run minister, Kornél Vizy și ia început calvaria ei. "Poate că a fost o servitoare de la țară care am avut-o ca și model pentru acest personaj. Cu ani în urmă, într-o dimineață de vară am observat pe furiș o fată, care stătea în fața unei porți din Buda, și care, cu dinții ei albi mușca dintr-un măr verde. Atunci m-am pus pe gânduri: oare cum poatefi această viață, această soartă. Fata asta, care mușcă din măr a devenit o obsesie pentru mine. Poate asta a fost un punct de cristalizare." "Eu, în timp ce am scris Anna Édes, - nu știu, de ce – tot timpul am recitat și am cântat versurile în latină a ceremoniei de înmormântare. Am căpătat forță din maiestuoasele versuri antice." (Dezső Kosztolányi)
