Stihuri pentru o ureche poetica

Descriere

Cuvintele oamenilor plutesc in vaioage
numele noastre, aproape de Pamant
sunt momeli pe malurile apelor
cate o rama se zbate mai mult
prinsa in carligul vreunei consoane.
De la o oarecare distanta
se estompeaza pana si destinatia finala
solutia evidenta, la mintea copiilor
Eu zic: ar fi bine sa incetinim/ vreau sa cobor
- in zadar -
ne predam cu totul acceleratiei de tip Coriollis
experimentului unic si planetar
calare pe planul osculator
in jurul orasului desfacut ca o ureche
ce aude totul la timp
Timp arc, timp rubin, timp combinatoriu