Regatul ceții și al furiei. Regatul spinilor și al trandafirilor (Vol. 2) - PB - Paperback brosat - Sarah J. Maas - RAO

Descriere

Regatul cetii si al furiei - Volumul al II-lea din seria Regatul spinilor si al trandafirilor

Descopera seria Regatul spinilor si al trandafirilor.

• Premiul Goodreads Choice 2016   Dupa ce a aflat ca magia exista si a primit acest dar pretios de la stapanii lumii fermecate a zanelor, Feyre nu poate uita evenimentele intunecate prin care a trecut. Nu poate uita nici intelegerea pe care a facut-o cu Rysand, vicleanul stapan al Regatului Noptii. Care va fi pretul pe care il va plati pentru a-si recapata libertatea? Si, mai presus de orice, va reusi Feyre sa-si vindece sufletul ca sa schimbe, pentru totdeauna, soarta lumii sale?

Maas foloseste teme si elemente ale intrigii din mai multe basme, alimentand o lume bine dezvoltata si relatii complexe. Politica ingrozitoare si puterea magica a Fae pot parea ca o lasa pe Feyre fara speranta, dar seriozitatea si loialitatea ei nemarginita cer ca dusmanii ei - Publishers Weekly 
Uimitoare... Acest volum va ridica audienta in picioare. Seria Tronul de Clestar a fost un succes fulminant, iar Regatul spinilor si al trandafirilor ii calca, sigur, pe urme. - Booklist

Traducere din limba engleza de Andra-Elena Agafitei. 

 
Fragment din romanul "Regatul cetii si al furiei" de Sarah J. Maas:   "Rhysand merse tantos spre cei doi barbati care stateau langa usile sufrageriei, dandu-mi optiunea de a ma alatura sau de a ramane. Un cuvant si puteam pleca, imi promisese el. Amandoi erau inalti, cu aripile strans lipite de corpurile lor puternice si musculoase, acoperite cu placi negre de piele, care imi aminteau de solzii uzati ai vreunui reptilian. Pe spate aveau prinse sabii la fel de lungi - frumoase in simplitatea lor. La urma urmelor, poate ca nu trebuia sa ma fi deranjat cu hainele elegante. Cel mai masiv dintre ei, cu chipul ascuns in umbra, chicoti si spuse: - Haide, Feyre! Nu muscam. Doar daca ne ceri sa o facem. Luata prin surprindere, am inceput sa merg. Rhysand isi baga mainile in buzunare. - Din cate stiu, Cassian, nimeni nu ti-a acceptat oferta. Cel de-al doilea pufni, chipurile celor doi barbati luminandu-se in cele din urma, cand se intoarsera spre lumina aurie a sufrageriei, iar eu m-am intrebat sincer de ce nu o facuse nimeni: daca mama lui Rhysand fusese tot o illyriana, atunci oamenii lui erau binecuvantati cu o frumusete nefireasca. Ca si Marele lor Lord, barbatii - razboinici - aveau parul negru si pielea maslinie. Dar, spre deosebire de Rhysand, ochii le erau caprui si atintiti asupra mea cand m-am apropiat, in cele din urma, de Casa Vantului care se afla in spatele lor Cei trei nu mai aveau altceva in comun. Cassian il masura pe Rhysand din cap pana in picioare, parul lui negru si lung pana la umeri miscandu-se odata cu el. - Ce extravagant esti in seara asta, frate! Si ai facut-o si pe biata Feyre sa se imbrace elegant. El imi facu semn cu ochiul. Trasaturile lui aveau ceva dur, ca si cand ar fi fost facut din vant si pamant si foc, iar toata aceasta gateala civilizata era mai mult decat inoportuna. AI doilea barbat era cel mai frumos dintre cei doi. Pana si lumina se juca pe pielea fina a fetei lui. Cu un motiv intemeiat. Era frumos, dar aproape de necitit. El trebuie sa fi fost cel de care sa te feresti - pumnalul in intuneric. Intr-adevar, un cutit de vanatoare cu maner din obsidian ii atarna langa coapsa, teaca neagra a acestuia fiind incrustata cu randuri de rune din argint pe care nu le mai vazusem pana atunci. - El este Azriel - spionul meu, spuse Rhysand. Nu era nimic nesurprinzator. Vreun instinct ascuns ma facuse sa verific daca scuturile mele mentale erau intacte. Preventiv. - Bine ai venit! spuse Azriel cu o voce joasa, aproape monotona, cand imi intinse o mana plina de cicatrice. Formama ei era normala, dar pielea... Arata de parca ar fi fost rasucita, afumata si incretita. Arsuri. Trebuie sa fi fost ingrozitoare, daca nici macar sangele lor nemuritor nu fusese in stare sa le vindece. Placile din piele ale armurii lui usoare o acopereau aproape in intregime, fixate de o bucla din jurul degetului mijlociu. Nu ca sa o ascunda, mi-am dat eu seama cand mana lui strabatu aerul rece al noptii dintre noi. Nu, ci ca sa tina fixata piatra mare de cobalt care ii decora dosul manusii. Pe partea de sus a mainii lui stangi avea una asemanatoare. Alte doua pietre rosii, ca inima unei flacari, impodobeau manusile lui Cassian.”