De la tehnologic la imersiv. Spre un teatru al spectatorului si al spatiului

Descriere

De la tehnologic la imersiv. Spre un teatru al spectatorului si al spatiului este o carte pasionanta. Reusita autoarei e cu atat mai remarcabila cu cat fenomenul investigat este in plina desfasurare. Andreea Iacob se achita cu brio de dificila si pasionanta sarcina de a descifra si analiza o forma noua de teatru, care e departe inca de a‑si fi spus ultimul cuvant. - Mihai Maniutiu   Debutul editorial al Andreei Iacob beneficiaza de pe urma formatiei deopotriva regizorale si teatrologice a autoarei. Inclinatia ei spre teoretizare si spre analiza empatica, de detaliu, se asociaza cu interesul pentru praxis‑ul teatral, dar si pentru performativitatea de dincolo si de dincoace de scena. […] De la tehnologic la imersiv. Spre un teatru al spectatorului si al spatiului este un text care "prinde" la lectura, un excurs critic suplu, dar si doct la nevoie, fara a fi pedant‑academic. Detenta lui interdisciplinara vine nu ca rezultat al unei supuneri la o voga interpretativa, ci e mai mult o forma de adecvare la fenomenele teatrale hibride supuse analizei. - Laura Pavel   In noile forme de teatru, spectatorul se afla in centrul atentiei. Tendinta spectacolului tehnologic de a invita spectatorul, pe modelul artelor instalatiilor, "sa intre" in spatiul produsului artistic si sa-l experimenteze direct, sa fie unul activat, sa intervina in desfasurarea spectacolului, si, mai mult de atit, sa detina controlul asupra felului in care spectacolul evolueaza si sa devina, astfel, co-autor, este amplificata de teatrul imersiv. In teatrul imersiv, specta(c)torul este activat, are control asupra spectacolului si asupra propriei experiente, devine un detectiv care investigheaza in cautarea de informatii despre spectacol si, posibil, despre sine. El este, finalmente, un co-creator al spectacolului la care, efectiv, ia parte, iar acestei participari ii poate fi atribuita imaginea unui exercitiu pentru antrenarea functiei sale de co-creator al propriei lumi. - Andreea Iacob