Nerostit

Descriere

Nerostit / Unsaid de Neil Abramson este in egala masura despre viata si despre moarte, despre suferinta si capacitatea de a gasi bucuria care se afla dincolo de ea, dar mai ales, despre cum faptele si vorbele din fiecare zi ne pot influenta destinul. Daca ti-ai pus macar o data intrebarea: Ce se intampla cu noi dupa ce inima inceteaza sa ne bata? cartea aceasta poate fi un posibil raspuns. Mai mult decat atat, acest bestseller USA Today semnat de Neil Abramson iti va oferi o noua perspectiva asupra mortii, dar si asupra vietii, convingandu-te o data in plus, daca mai era nevoie, ca, avem capacitatea de a influenta aceasta lume chiar si dupa ce incetam sa traim, dar mai ales ca, trebuie sa profitam cat mai mult, atat timp cat avem posibilitatea, pentru a face din viata noastra o experienta valoroasa si plina de semnificatie. Iar daca ai pierdut recent pe cineva, aceasta carte iti va da un sentiment placut ca acel cineva iti este inca aproape.   Te invit asadar la o lectura relaxanta despre oameni si necuvantatoare si modul in care destinele acestora se intersecteaza uneori, ajungand sa le schimbe fundamental destinul.   Neil Abramson este partener intr-o firma de avocatura din Manhattan, fost membru al consiliului de administratie al Animal Legal Defense Fund (Fondul pentru apararea juridica a animalelor) beneficiar al unui premiu din partea ASPCA (American Society for the Prevention of Cruelty to Animals / Societatea Americana pentru Prevenirea Cruzimii Fata de Animale) pentru activitatea juridica desfasurata in scopul apararii drepturilor animalelor si membru fondator al Comitetului Juridic al Asociatiei Baroului din New York pentru Probleme Legate de Animale. El si sotia sa, medic veterinar, isi impart casa cu o mare varietate de animale.   Te-ai intrebat vreodata cum ti-ai descrie viata daca ai muri, iar constiinta ta ar fi capabila sa priveasca in urma si sa judece totul la rece? Ce ai vedea? Bucurie, tristete, impacare, resemnare, iubire, regret, greseli pe care nu ai mai apucat sa le indrepti? Cuvinte pe care nu ai mai apucat sa le rostesti? Iar daca ai vedea lucrurile astfel, te-ai gandi macar pentru o clipa sa faci mici schimbari in modul in care iti traiesti viata, astfel incat, daca ai muri maine, sa nu mai ai nici cel mai mic motiv de regret?    Helena priveste inapoi cu regret. Vede o viata neinsemnata, plina de greseli si care va fi rapid data uitarii. Dar adevarul se va dovedi a fi cu totul altul. Pentru ca moartea pe care a provocat-o si care ii trezeste remuscari, a avut un sens. Ea a unit destine si i-a ajutat pe multi sa treaca mai usor prin propria drama. Pentru ca, acest roman este pana la urma doar o felie mica din marea drama umana…   Asadar, vom vedea rand pe rand, cum, destinele personajelor acestei carti sunt legate in mod misterios de cate o moarte.   Tanarul avocat David Colden si sotia lui Helena, un medic veterinar bantuit de remuscarea de a fi contribuit prin natura meseriei ei la moartea a numeroase animalute, au devenit un cuplu in urma unui accident nefericit care a avut ca victima o caprioara. Dar Helena omite din punctul in care se afla ca meseria ei nu a insemnat numai eutanasieri. Ea i-a oferit si satisfactia de a fi salvat de la moarte o multime de animale si ca unele dintre acestea (un porc, doi cai, trei caini si cateva pisici) au devenit ulterior parte din familia ei si a lui David. O familie candva fericita, care acum este marcata de drama despartirii. Pe langa aceasta, fiecare dintre cei doi fosti soti isi traieste propria drama. Drama lui David este ca nu si-a luat la revedere de la fiinta pe care a iubit-o cel mai mult. Drama Helenei este ca a provocat moarte, chiar daca nu intr-un mod rau intentionat.   Studiul efectuat la Universitatea Cornell pe un cimpanzeu pitic pe nume Charlie, le-a adus impreuna pe dr. Jane Cassidy (Jaycee) si pe Helena, dar destinul lui Charlie avea sa o marcheze pe Helena mult prea mult… Faptul ca a contribuit, chiar si intr-un mod involuntar la moartea lui Charlie, este o alta sursa de regret si remuscari pentru ea. Jaycee, in schimb, va razbuna aceasta tragedie prin descoperirile uimitoare pe care le va face cu privire la constiinta primatelor si a capacitatii lor de comunicare. Iar acestea nu ar fi fost posibile fara ajutorul unui cimpanzeu pe nume Cindy. Dar drama ei va fi ca realizarile nu ii vor fi recunoscute chiar de cei care au angajat-o in acest sens.   Un pisoi pe nume Maruntelul Pete i-a adus impreuna pe Sally si pe Joshua, ambii medici veterinari.    Joshua Marks este fostul consilier al Helenei pentru rezidentiat, fost mentor si prieten drag si totodata fostul ei coleg de cabinet veterinar. Joshua a fost greu incercat de viata, dar incearca sa isi revina refugiindu-se in munca pe care o practica cu multa pasiune. Cabinetul sau veterinar este martorul multor drame ce se petrec in lumea necuvantatoarelor, dar si in lumea oamenilor.   Sally Hanson este un medic veterinar, care, la cei 36 de ani ai sai trebuie sa se consoleze cu ideea mortii sotului ei, dar si cu dificultatile pe care le presupune cresterea unui baiat, Clifford, cu sindrom Asperger. Concediata pe neasteptate din cabinetul doctorului Thorton, va fi nevoita sa se multumeasca cu un job de menajera in casa avocatului David Colden. Iar cel care va contribui in mod decisiv la consolidarea relatiei lor va fi un cal pe nume Arthur. Pe de alta parte, animalutele familiei Colden se vor dovedi a fi anturajul perfect pentru micutul Clifford.    Un cimpanzeu pe nume Cindy ii va aduce impreuna pe David Colden, care lucreaza la o importanta firma de avocatura din Manhattan (New York) si pe reputata cercetatoare in domeniul primatelor Jane Cassidy (Jaycee) care a reusit sa demonstreze ca primatele mari au ceea ce pana acum se credea ca este specific doar oamenilor, si anume, constiinta, dar si capacitati avansate de comunicare non-verbala. Ea va avea nevoie de ajutorul unui avocat pentru a-si dovedi nevinovatia in ceea ce priveste acuzatiile de spargere si patrundere intr-o unitate federala, spargere si patrundere cu intentia de a fura o proprietate federala si furtul unei proprietati federale, pe care i le aduce institutul pentru care a efectuat studiile pe Cindy. Si cand te gandesti ca toate aceste acuzatii ii sunt aduse ca urmare a faptului ca ea doar a incercat sa ii salveze viata lui Cindy…   Pregatirea procesului pentru sustinerea nevinovatiei lui Jaycee va insemna o adevarata desfasurare de forte, dar si un placut sentiment pentru David ca este apreciat si iubit de colegii lui. Si desi David va castiga procesul, va trebui sa se consoleze cu ideea, la fel ca si Helena, ca, atunci cand interese mult mai mari sunt la mijloc, viata unor animale nevinovate precum Cindy aproape ca nu mai conteaza.    Dar acest proces va insemna pentru David mult mai mult decat un nou proces castigat. Va fi o ultima dovada de iubire si apreciere pentru Helena si pentru activitatea pe care a depus-o ea alaturi de Jaycee.    Iar pentru Helena, martorul invizibil din aceasta carte, acest „elefant alb” care urmareste fiecare pas al personajelor, dupa ce a decedat la 37 de ani de cancer la san, va insemna un reconfortant sentiment de eliberare de sub teroarea remuscarilor care o bantuie inca. Acele remuscari legate de eutanasierea  atator animalute nevinovate. Ea va constientiza in cele din urma faptul ca fiecare vietuitoare pe care a ajutat-o sa moara a avut un sens in viata ei.   Fiecare dintre ele a fost valoroasa in felul ei, fiecare a fost esentiala in conectarea noastra si apoi in mersul inainte al vietii noastre si fiecare a daruit mult mai mult decat a primit in schimb. 
Clifford avea dreptate: fiecare a contat. Am fost mai buna pentru ca le-am cunoscut pe fiecare dintre ele si binecuvantata pentru ca le-am cunoscut pe toate. Cred ca am ajutat si stiu cu o certitudine absoluta ca mi-a pasat.   Odata cu moartea catelusului Skippy, ea isi va da seama cu atat mai mult ca moartea are capacitatea de a uni oamenii. Ea ii va vedea astfel pe David, Clifford, Sally si Joshua stransi la un loc, mai uniti ca niciodata, asistand la moartea celui care a fost catelusul ei preferat.   Helena se va elibera totodata si de cealalta temere pe care a avut-o in timpul vietii, si anume ca, toate acele animalute pe care le-a eutanasiat o vor astepta pe lumea cealalta si o vor judeca. Dar, lucrurile nu sunt nici pe departe atat de infricosatoare pe cat si le-a imaginat ea:   Am avut dreptate in legatura cu ceea ce ma astepta. Acele vietati pe care imi era frica sa le intalnesc in moarte erau de fapt acolo. Toate. 
Au privit in inima mea cu gratie, compasiune si demnitate si apoi au ridicat greutatea pe care am purtat-o atat de mult timp. M-au iertat mai profund decat iti poti imagina ca este posibil.   La sapte ani de la moartea Helenei, viata isi reintra in ritmul ei firesc. Un ritm in care trecutul si prezentul coexista intr-un soi de comuniune imperceptibila. Trecutul se estompeaza din ce in ce mai mult, iar prezentul dobandeste mai mult sens si mai mult farmec, dar si putin mister, datorita a ceea ce a fost. Relatia dintre Helena si David capata o nuanta stranie. In timp ce pentru David, Helena devine trecut, pentru Helena timpul nu mai conteaza. De aceea legatura dintre ei nu se rupe definitiv, ci doar se estompeaza si devine suportabila:   Au trecut sapte ani de cand l-am vazut ultima oara pe David. Vreau sa-i vad chipul pentru ultima oara. […]
David intra in gradina si inchide usa dupa el. O banca mare din piatra la umbra unui stejar batran se afla in centru inconjurata de mai multe pietre. Citesc unele dintre numele de pe ele – SKIPPY, CHIP, BERNIE, COLLETTE, CINDY, ALICE, precum si altele care nu imi sunt cunoscute. […]
Si, da, numele meu este de asemenea pe una dintre pietre. 
David sta pe banca si inspira parfumul de liliac in timp ce asculta zumzetul albinelor care lucreaza. 
Un motan iese dintre flori si se asaza in fata pietrei mele. Vechiul meu prieten Henry. Nu arata diferit fata de atunci cand l-am lasat. Nu ma pot abtine sa nu zambesc in timp ce el incepe sa se spele, ignorandu-l complet pe David. Cateva secunde mai tarziu, o alta pisica vine din alta directie si se asaza pe un petec insorit din fata pietrei lui Skippy. Este urmata de o a treia si o a patra pisica, ce stau in fata altor pietre. 
In cateva clipe, gradina se umple de mai bine de douasprezece pisici – portocalii, negre, cu blana lunga, cu blana scurta, tigrate si pestrite – care se tolanesc confortabil in bataia soarelui. 
Sotul meu se uita la pisici in liniste timp de cateva minute si apoi zambeste larg. Nu rosteste decat un singur cuvant: - Helena.