Operațiunile grupului „Oriental Slovac" („General Hennocque„) și legătura cu grupul de nord roman– 1919

Descriere

Prin izvoarele cărții de față, cei doi autori, dr. Laurențiu Batin și dr. Cornel Țucă, demonstrează că istoria nu este poveste, ci viață reală. Puțină lume din România (și mai puțină din străinătate) știe că, pentru români, Primul Război Mondial nu s-a încheiat în 1918, ci abia în 1919, după ce Armata Română a fost obligată să apere de agresiune fruntariile noastre apusene, adică decizia definitivă a Marii Adunări Naționale, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Și mai puțină lume, grăbită și superficială, de astăzi, știe că atunci, în 1919, Regatul României, prin destructurarea Republicii Sovietice Ungaria, a oprit energic extinderea bolșevismului (comunismului de tip sovietic) spre centrul Europei. În fine, abia dacă o mână de istorici mai știu că atunci, în acele luni fierbinți, din martie până în august, ale anului 1919, Armata Română și mai exact Grupul de Nord român a colaborat, pentru oprirea și înfrângerea „pecinginii roșii”, cu Grupul „Oriental” slovac al Armatei Cehoslovace. Documentele publicate datează tocmai din acele luni – martie-august ale anului 1919 – și lămuresc în multe privințe conflictul militar din acea zonă din nordul României, estul Cehoslovaciei și Ungaria răsăriteană, adică încleștata confruntare dintre armatele cehoslovace și române, pe de o parte și cele bolșevice ungare, pe de alta.Ca prolog al documentelor propriu-zise,volumul conține o analiză pertinentă a conținutului înscrisurilor publicate, inclusiv cu menirea de a atenua accentele de pronunțat subiectivism din momentul întocmirii lor de către emitenții în cauză. După acest ghid de înțelegere și de receptare a mărturiilor de față, autorii sunt convinși – pe bună dreptate – că ele, ca izvoare de primă mână, perfect contemporane cu evenimentele, pun la îndemâna celor interesați un set valoros de informații asupra operațiunilor militare din vara anului 1919.Laurențiu Batin și Cornel Țucă fac aici operă de istorici-cercetători, adică fac „anchetă” – cum ar fi spus Herodot – demonstrând receptorilor volumului că istoria nu este nici legendă și nici mit, că nu este eseu lejer și nici construcție artificială a minților noastre, ci viață trăită și experiență acumulată de viață. Meritul lor este restituirea către noi a surselor de acum mai bine de un secol, dar și explicarea profesionistă a acestor surse. Explicarea nu este însă exhaustivă sau fastidioasă, ci decentă și echilibrată, lăsând viitorilor cercetători misiunea de reconstituire a întregii fresce omenești de atunci. Cu asemenea lucrări, în ciuda detractorilor, a deconstructiviștilor, a postmoderniștilor etc., dornici să destructureze disciplina numită istorie, aceasta rămâne ceea ce trebuie să fie, adică memoria colectivă a omenirii. Pentru români, cartea ilustrează o pagină de demnitate națională, prin care poporul acesta și România pot privi lumea și valorile ei cu fruntea sus. (Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române)Prin izvoarele cărții de față, cei doi autori, dr. Laurențiu Batin și dr. Cornel Țucă, demonstrează că istoria nu este poveste, ci viață reală. Puțină lume din România (și mai puțină din străinătate) știe că, pentru români, Primul Război Mondial nu s-a încheiat în 1918, ci abia în 1919, după ce Armata Română a fost obligată să apere de agresiune fruntariile noastre apusene, adică decizia definitivă a Marii Adunări Naționale, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Și mai puțină lume, grăbită și superficială, de astăzi, știe că atunci, în 1919, Regatul României, prin destructurarea Republicii Sovietice Ungaria, a oprit energic extinderea bolșevismului (comunismului de tip sovietic) spre centrul Europei. În fine, abia dacă o mână de istorici mai știu că atunci, în acele luni fierbinți, din martie până în august, ale anului 1919, Armata Română și mai exact Grupul de Nord român a colaborat, pentru oprirea și înfrângerea „pecinginii roșii”, cu Grupul „Oriental” slovac al Armatei Cehoslovace. Documentele publicate datează tocmai din acele luni – martie-august ale anului 1919 – și lămuresc în multe privințe conflictul militar din acea zonă din nordul României, estul Cehoslovaciei și Ungaria răsăriteană, adică încleștata confruntare dintre armatele cehoslovace și române, pe de o parte și cele bolșevice ungare, pe de alta.