Sfumato

Descriere

Aveam nevoie de această antologie – viziune de ansamblu. Am debutat târziu, în 1996, la o editură obscură. Primul meu volum de versuri, de sertar, n-a intrat în circuitul librăriilor, dar majoritatea poemelor le-am citit prin cenacluri, câteva grupaje au fost publicate în revistele Luceafărul și Amfiteatru în anii ’80. Prin vara anului 1983, la Cenaclul Numele Poetului, după lectura mea, Cezar Ivănescu a interzis comentariile celorlalți membri și pe mine m-a apostrofat: Cine te crezi tu, Nică fără frică? În cenaclul lui Doru Mareș, la Pucioasa, în 1988, după ce am citit, Ion Stratan a spus că, într-adevar, poemele astea n-ar trece de cenzură. După atâta timp, fără a fi privite prin prisma tragică a acelor vremuri, pot părea teatrale sau patetice, dar sunt asumate, trăite, teatrul e unul al sincerității. Nici al doilea volum n-a avut parte de o circulație serioasă, doar de câteva cronici favorabile. Difuzarea cărților a avut probleme mari după 1990, în general. Abia cu volumul Aparte (Editura Vinea, 2006) și cu recviem pentru nuca verde (Editura Casa de pariuri literare, 2015) poezia mea s-a mai ridicat la suprafață.Sunt Ioan cel fară de Țară, fără apartenență la vreo generație poetică, sunt omul invizibil (al lui Mircea Nedelciu) pentru toți antologatorii generaționiști. Dar dintotdeauna visul meu a fost să scriu mereu bine, poezia mea de la un volum la altul să fie mereu altfel, și cred că asta mi-a reușit. (Ioana Geacăr)