10 vieti si inca o moarte Vol.1

Descriere

10 vieti si inca o moarte - Volumul I
Ce te face sa crezi ca ceea ce ti-ai dorit pana acum e ceea ce ai avut nevoie? Ce te face sa zici ca esti cu adevarat fericit ori, din contra, profund trist? Cine ti-a apasat sufletul astazi si cine ti l-a frant?

O calatorie prin zece lumi calauzite mereu de catre o Moarte. O aventura printr-un taram al sentimentelor, pierderilor si regasirilor de sine; ba chiar Padurea basmelor uitate intr-o lada prafuita, in pod, in care te vei adanci si in care te vei rataci fara ca macar sa-ti dai seama...

Nu vei sti niciodata de ce o fetita aduna obsedant ace, un domn palid mananca friptura in sange, o vrajitoare fuge dintr-un tablou, iar o printesa isi neaga coroana pana cand nu vei trai, in parte, fiecare 10 vieti si inca o moarte.

Ilustratii de Gabriel Stratulat.
 
Fragment din cartea "10 vieti si inca o moarte Vol.1" de Mihai Stefan:

"– Si, buna vremea de stat la plaja, nu? Un zambet confuz. Ce intrebare stupida! Normal ca nu era vreme de plaja. Doar remarcase singur. – Scuze, am vrut sa zic de plimbat pe plaja... adica... in fine, ai inteles ideea. Tacere. Fata nu mai zambi. Era indiferenta acum. – Se apropie furtuna, locuiesti in zona? Nu te-am mai vazut pe aici. Dar parca te stiu, totusi, de undeva... Tinerei ii reaparu zambetul. – Esti draguta cand zambesti... Nu putea sa creada ca soptise asta. Gura i-o luase pe dinainte. Se gasi ametit, si se gandi daca nu cumva o luase razna. Sau era de la fata draguta din fata sa... Tanara zambi pentru ultima data. Isi ridica picioarele din apa. Baiatul se ului. Nu erau picioare. Era o coada mare, turcoaz. Plina de solzi. O coada ca de peste. Ea era creatura. Pe ea o intrezarise langa sora sa si printre valuri. Daduse de belea... – Eu am sa plec... Baiatul se arunca in mare cu avant. Se gandi la sora lui. Daca fusese innecata de sirena cu parul de caramel? Nu putea sa inteleaga tocmai ce-a gandit. Dar era al naibii de adevarat... Trebuia sa scape! Sirena il tinti cu ochii ei aurii. Il lasa sa se mai indeparteze. Cand Leon se uita in spate, stanca era goala. Sirena sarise. Il urmarea. O mana cu gheare l-a prins de spate. Si le-a adancit in el. Il ustura. Ea era; l-a tras si a inotat cu el inapoi la stanca. Sirena ii surase pentru prima data cu coltii ei ostili. – Te rog, nu... nu ma om... Il impinse cu capul de piatra si-i plesni arcada. Leon nu mai apuca sa-si termine rugamintea. Sangele tasni."