Sfantul Munte Athos. Gradina Maicii Domnului

Descriere

     "Acest loc ales si placut are sa fie al Meu, dupa sortul ce Mi-a cazut aici, fiindca imi este dat Mie de Fiul si Dumnezeul Meu!... Darul lui Dumnezeu sa fie peste locul aceste si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta, cu evlavie si cu dragoste, pazind poruncile Fiului si Dumnezeului Meu. Si toate cele trebuincioase vietii pamantesti le vor avea cu indestulare si putine osteneli vietuitorii piosi ai acestui loc; viata cereasca li se va darui si mila Fiului Meu nu se va ridica de la dansii pana la sfarsitul veacurilor. Locului acestuia Eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor petrece aici, dupa voia si placerea Fiului Meu Hristos, Dumnezeu-Cuvantul." 
     Fragment din volum:       „Manastirea Simonopetra        Aceasta manastire se afla in partea de sud-vest a Sfantului Munte Athos si este inchinata Nasterii DomnuluI. A fost infiintata de Cuviosul Simon, care s-a nevoit intr-o pestera putin mai sus de locul unde se afla manastirea. Se spune ca intr-o noapte, pe cand se afla la rugaciune, a vazut o lumina puternica pe muntele din apropiere. Era in noaptea Nasterii Domnului. Apoi a vazut doi ingeri cu o franghie in mana. Unul statea de o parte de munte tinand franghia de un capat, iar celalalt statea de partea cealalta, tinand franghia de celalalt capat. Si trecand cu franghia peste varful muntelui l-a taiat, ramanand un mic platou. Unul din ingeri, privind spre cuviosul Simon, i-a spus acestuia: „Pe acest loc sa zidesti o manastire in cinstea Nasterii Domnului".     Ascultand de porunca ingerului, cuviosul Simon a inceput aceasta lucrare. Locul era foarte prapastios si foarte greu de muncit pe el. In exterior, in jurul zidurilor, erau numai prapastii.     Dupa ce au inaltat o parte din zid, muncitorii au fost cuprinsi de frica din cauza inaltimii si se gandeau sa plece, lasand lucrul neterminat. Inainte de plecarea lor, cuviosul Simon a trimis pe ucenicul sau Isaia sa-i cinsteasca; dar cand s-a apropiat de ei, pe schela, a alunecat si a cazut de la inaltimea aceea in prapastie. Ucenicul nu a patit nimic, fiind tinut de o mana nevazuta. Chiar tava care o avea in maini a ramas neatinsa, cu paharele pline. Vazand muncitorii aceasta minune s-au intarit si luand curaj nu au mai abandonat lucrarea, continuand-o pana la sfarsit.     La inceput cuviosul Simon a numit manastirea «Noul Betleem», dar mai tarziu, dupa adormirea lui, a luat denumirea care se pastreaza si astazi, adica Simonos al Pietrei, de la numele lui si de la piatra pe care a fost zidita.     Manastirea a fost arsa de multe ori, dar de fiecare data domnitorul roman Mihai Viteazul a ajutat la refacerea acesteia; la arhondaricul manastirii este pastrat si in prezent un tablou cu chipul acestuia."