Copiii de făină

Descriere

In clasa domnului Cartright si-au gasit locul cei mai dificili copii, iar sarcina lui, ca diriginte, nu-i deloc simpla. Toata scoala e in febra pregatirilor pentru Targul de Stiinta, numai el trebuie sa-i supravegheze pe strengarii sai, care au in grija niste... copii de faina. Pe de alta parte, elevii asteapta doar formidabila explozie care va dezlantui haosul in toata clasa. Singurul care se abate de la plan este Simon Martin: pentru prima data in viata lui, baiatul gaseste un sens intr-o tema pentru acasa. Copila sa de faina nu mai este un simplu saculet, iar reactia elevului-problema ii surprinde pe toti cei din jur.   Simon nu doar ca invata despre responsabilitatile enorm (si de multe ori anoste) pe care le are un parinte, dar ajunge sa inteleaga de ce a plecat tatal lui si sa isi aprecieze mai mult mama pentru greutatile prin care a trecut ca sa-l creasca de una singura. - School Library Journal   Cititorii ar putea sa fie suprinsi sa descopere ca incep sa se ataseze de neindemanaticul Simon, tot asa cum acesta se ataseaza de copila lui de faina. - Kirkus Reviews   O carte emotionanta, extrem de amuzanta, cu un mesaj puternic. - Booklist
 
Fragment din cartea "Copiii de faina" de Anne Fine:   “Ochii lui Simon se cascara de panica. Nu putea sa-i dea drumul acolo. Efectiv nu putea. Ba putea si o facu. Intr-o clipita, cu una dintre acele miscari fulgeratoare pentru care fusese ales in echipa scolii, Simon opri caderea. Cand domnul Cartright dadu drumul fetitei de faina, intorcand scarbit capul, Simon o prinse cu amandoua mainile chiar inainte sa dispara in gunoi. Si, cu o prezenta de spirit la fel de subita, trase un picior in recipientul de tabla, facandu-l sa rasune.  - Vesnica pomenire! spuse domnul Cartright, multumit, crezand ca zgomotul provenea de la sacul de faina cazut in cos. Acum putem sa ne apucam de treaba, va rog? Apuca un ciot de creta si incepu sa zgarie cu harnicie pe tabla. In graba, Simon isi indesa copilul de faina in vesta si se intoarse cu fata la clasa. Nimeni nu parea sa fi observat trucul lui de prestidigitatie. Bun. Sigur, toata clasa il privea cu ochi rai. Insa pana ajunse in banca nimeni nu intinse mana catre rotunjimea care-i umfla vesta si nu incerca sa-l pipaie sau sa i-o smuceasca. Pentru moment, era in siguranta. Simon se prabusi pe scaunul lui si incerca sa fie atent la domnul Cartright.  - Scriu aici o lista de nume, spuse el sever. Numele tuturor celor care mai au de completat zile in jurnale. Nu ma intereseaza daca le gasiti, daca le scrieti din nou sau daca le inventati. Dar fiecare dintre voi trebuie sa predea optsprezece insemnari zilnice. Cum era de asteptat, pentru ca era o lista lunga, ii lua o vreme sa o copieze in intregime pe tabla. In timp ce colegii lui urmareau numele de pe tabla si, cand se regaseau pe lista, se lansau in polemici aprinse si interminabile despre numarul precis de zile lipsa din fiecare jurnal, Simon izbuti sa-si scoata neobservat fetita de faina de sub vesta si sa o vare in pupitru."