Sfantul Antim Ivireanul, un Ierarh misionar si Martir. Evocari

Descriere

    Studiile pe care le insumeaza acest volum, in numar de 12, au ca scop prezentarea activitatii misionare a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, asa cum au creionat-o teologi, istorici bisericesti si profesori renumiti, precum Pr. Nicolae Serbanescu, Pr. Ioan Ramureanu, Teodor M. Popescu, Alexandru Elian sau Nicolae Iorga. Ele scot in evidenta trasaturile Sfantului Mitropolit Antim de apostol si mucenic al dreptei credinte, de patriot si ierarh destoinic, de luptator pentru Ortodoxie si aparator al drepturilor Bisericii romane stramosesti, de sfa­tuitor si indrumator pentru preotii si duhovnicii din vremea sa, precum si de mucenic si marturisitor al dreptei credinte. Toate sunt marturii vii ale personalitatii remarcabile a Sfantului mitropolit si ale admiratiei si cinstirii de care s-a bucurat inca dinainte de canonizarea sa. (Editorul)      Fragment din volum:       „„Deci, daca, — spune Sfantul Antim, — cand doi uniti sa vor ruga, castiga mila; cu cat mai vartos vor castiga, cand tot norodul si toata multimea, cu un glas si cu o gura si cu o inima, vor cere de la Dumnezeu ajutoriu. Pentru aceasta va pohtesc, fetii mei, asa sa va rugati, pururea si toti deodata. Si mai vartos intru aceste vremi ce s-au inmultit nevoile si pre toti, impreuna, de toate partile ne-au incungiurat nenorocirile, necazurile si scarbele".        Nu stim daca, in tot ceea ce a cuvantat Sfantul Antim, se gaseste un sfat mai adanc simtit si care sa ne fie un mai statornic indreptar in viata plina de incercari a poporului nostru.     Odata cu mazilirea lui Stefan Cantacuzino vine, insa, mai ales pentru Sfantul Antim, vremea marilor incercari. Turcii manati, desigur, de propriile lor interese, dar indemnati si de necontenitele pari la Istanbul ale boierimii noastre, impotriva unui voievod sau altul, ridicati tot din randurile lor, se hotarasc sa puna capat domniilor pamantene. Domnii fanarioti, care le urmeaza acestora vreme de mai bine de un veac, erau alesi de Poarta, din numarul slujitorilor ei, crestini, e drept, dar ascultand fara sa murmure de poruncile venite de la stapanii de pe Bosfor. Primul voievod fanariot trimis in Moldova, dupa retragerea lui Dimitrie Cantemir, stramutat apoi, in 1716 in tara Romaneasca — Nicolae Mavrocordat — trebuia sa-si dovedeasca devotamentul desavarsit fata de Istanbul, mai ales in imprejurarile care se creasera prin izbucnirea unui nou conflict militar intre austrieci si turci, care a dus — in august, acelasi an — la marea infrangere a celor din urma la Petrovaradin. Om de intinsa cultura, Nicolae Mavrocordat era in acelasi timp si un temperament autoritar, care repede a avut sa infrunte ostilitatea vadita a marii boierimi oltene si muntene.” (ANTIM IVIREANUL CA LUPTATOR IMPOTRIVA OPRESIUNII OTOMANE de Prof. Alexandru Elian)