Minunea. Cartile de aur ale copilariei - R. J. Palacio

Descriere

Unul dintre tilurile cele mai importante ale ultimului deceniu, Minunea este o meditatie despre bunatate, curaj si acceptare, scrisa cu sensibilitate si umor. August Pullman este un baiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naste cu o teribila diformitate faciala. „Nu judeca dupa aparente“ pare sa fie ideea de la care porneste R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectura este data de replica vulpitei din Micul Print: „Bine nu se vede decat cu inima. Esentialul e invizibil pentru ochi.“     Fragment din roman:       „Padawan musca tarana        Nu stiu exact in ce moment din seara aceea si-a taiat Auggie codita de padawan si nici de ce asta m-a suparat atat de tare. Obsesia lui pentru tot ce tine de Razboiul stelelor mi s-a parut mereu destul de tampita, iar codita de la spate, cu margelute, era de-a dreptul oribila. Dar fusese mereu foarte mandru de ea, de cat de mult ii luase ca sa creasca, de cum alesese el insusi margelele de la o mercerie din Soho! El si Christopher, prietenul lui cel mai bun, obisnuiau sa se joace cu sabii luminoase si cu alte chestii din Razboiul stelelor de fiecare data cand se intalneau, si amandoi isi lasasera codita in acelasi timp. In seara aceea, August si-a taiat coada fara nicio explicatie, fara sa-mi fi spus inainte (ceea ce era surprinzator), fara macar sa-I fi sunat pe Christopher, iar asta m-a suparat atat de tare, incat nici nu pot explica de ce.     L-am mai vazut pe Auggie pieptanandu-se in oglinda din baie. Isi aranjeaza meticulos fiecare fir. Se intoarce si se priveste din toate partile, de parca cine stie ce perspectiva magica din interiorul oglinzii i-ar putea schimba proportiile fetei.     Dupa masa de seara, mama a batut la usa mea. Parea sleita de puteri si mi-am dat seama ca, prinsa intre mine si Auggie, ziua aceea fusese grea si pentru ea.     - Vrei sa-mi spui ce se petrece? m-a intrebat ea incet, cu blandete.     - Nu acum, bine? i-am raspuns.      Citeam. Eram obosita. Poate ca mai tarziu aveam sa-i povestesc despre Miranda, dar nu atunci.     - Mai vin sa te vad inainte sa te culci, a zis, si pe urma s-a apropiat si m-a sarutat pe crestet.     - Poate sa doarma Daisy cu mine in noaptea asta?     - Sigur. Ti-o aduc mai tarziu.     - Nu uita sa te intorci, i-am zis in timp ce pleca.     - Promit.     Dar nu s-a mai intors in seara aceea.”