Cartea vietii lui Iisus - Alexandre Dumas

Descriere

    De-a lungul timpului, viata lui Iisus a fost subiectul multor carti scrise de autori celebri, si foarte apreciati cum ar fi: Giovanni Papini, Lloyd C. Douglas, Ernest Renan sau Franco Zeffirelli.Dar cea mai frumoasa dintre ele a ramas pana astazi Cartea vietii lui Iisus, publicata in 1853 si apartinand lui Alexandre Dumas, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii.     Rezultat al unei temeinice documentari, cartea este conceputa intr-un stil accesibil, curgator, ca un roman ce relateaza fapte reale incepand cu Nasterea Domnului pana la crucificarea si Invierea Sa. Exemplificativ, cateva titluri de capitol ilustreaza un mod de abordare menit sa capteze interesul maxim al cititorului prin aducerea in prim-plan a unor elemente mai putin cunoscute de publicul larg: Ispitirea din pustie, Frumoasa pacatoasa Maria Magdalena, Nenorocirile Ierusalimului, Ultima suflare a tradatorului, etc.     O lucrare de exceptie, de mare interes nu numai pentru persoanele de orientare crestina, ci si pentru cei apartinand altor comunitati religioase.     Fragment din volumul "Cartea vietii lui Iisus" de Alexandre Dumas:     “lisus, calm si trist, lasase sa cada asupra lui acest torent de injurii, fara a-l intrerupe. Cand insa acuzatorul s-a oprit el si-a ridicat capul obosit si privindu-l pe Ana cu blandete suprema, zise: Eu am vorbit in public, fata de toata lumea. Am propovaduit in templu si in sinagogile unde se strangeau evreii. Niciodata nu am zis ceva secret. Pentru ce ma cercetezi? Intreaba-i pe cei ce m-au auzit, care este doctrina mea. Priveste in jurul tau, toti cei care sunt aici pot sa-ti repete ceea ce am spus.     Simplitatea si blandetea lui lisus l-au exasperat pe acuzator care lasa sa-i scape o miscare de ura. Un soldat, care poate ca nu intelesese ceea ce spusese lisus, dar clare pricepea gestul marelui preot, se insarcina sa raspunda.     — Obraznicule! zise el, asa se vorbeste seniorului Ana?     Si cu manerul sabiei sale, pe care-l tinea in mana, il lovi pe lisus peste gura. Imediat, sangele tasni din nasul si buzele lui lisus care, zdruncinat de lovitura si impins brutal cei ce-l inconjurau, cazu intr-o parte, pe trepte.     Cateva murmure, acoperite indata de o avalansa de strigate, de insulte si de ocari, se ridicara din sala. Din nenorocire, aceste murmure erau slabe, iar blestemele prea puternice.     — Daca am gresit, aratati-mi ce! Dar daca am vorbit bine, de ce ma loviti?     — Haidem, relua Ana. Cei care vor sa-l dezminta, sa-l dezminta, iar cei ce au adus acuzatii, sa-l acuze.     Si el facu semn soldatilor care-i mentineau pe cei prezetenti cu lemnul lanciei, sa ridice aceste bariere. Atunci, toata gloata se repezi spre lisus, urland, ocarand, acuzand.     — El a zis ca e rege!... A zis ca fariseii sunt neamuri de serpi, limbi de vipere!... Ca invatatii si carturarii erau ipocriti si nelegiuiti!... Ca templul era o pestera de talhari!... El a zis ca este regele evreilor!... A zis ca va darama templul si ca-l va reconstrui in trei zile!... El a facut Pastele joi!... A vindecat in ziua de sabat!... A facut zavera in cartier!... Oamenii din Ofel l-au numit profetul lor!... El a strigat nenorocire Ierusalimului!... El mananca cu cei necurati, cu vagabonzii, cu leprosii, cu saracanii!... Iarta pacatele femeilor cu viata destrabalata!... Impiedica lapidarea femeilor adultere!... El invie mortii, prin vraji nelegiuite!... La Caiafa, vrajitorul! La Caiafa, profetul mincinos! La Caiafa, cel care insulta religia si pe Dumnezeu!”