Via Mala Vol. 2 - John Knittel

Descriere

    Cand Silvelie, fiica mai mica a lui Jonas Lauretz revine acasa, afla de tragicul eveniment petrecut in familia sa si, complet bulversata, hotaraste sa paraseasca acest loc blestemat si sa-si faureasca o noua soarta la oras.     Aici, il cunoaste pe Andreas, un tanar care ajunge sa o ceara in casatorie. Silvelie ezita sa accepte propunerea lui atat din cauza marilor diferente sociale dintre ei dar, mai ales, datorita acelei crime care-i impovara sufletul. In cele din urma, cei doi ajung sa-si uneasca destinele. Printr-un joc al hazardului, Andreas devenit magistrat, primeste sarcina de a ancheta imprejurarile disparitiei lui Jonas. Astfel, ajunge sa afle detaliile teribilei crime comise in familia sotiei sale. Din acest moment, in constiinta sa se declanseaza o lupta surda intre sentimentul de datorie profesionala si cel prin care s-ar putea oferi o sansa celor care au comis crima, in disperare de cauza. Care dintre ele va avea gastig de cauza?     O carte extraordinara, cu o succesiune de intamplari surprinzatoare ce il tin in priza pe cititor, pana la ultima pagina, o lectura de neuitat.     Fragment din volumul "Via Mala Vol. 2" de John Knittel:     “Scuipa cu manie pe dusumea.     — Ridica-te si spune-i adevarul! Ridica-te si tu Silvelie!... Stai ghemuita si bocesti!... De ce ti-e teama? Mie nu mi-e frica.     Niklaus nu spunea nimic, iar Silvelie continua sa planga.     — Bine, daca nu vrei sa vorbesti, voi vorbi eu.     Ea se intoarse catre Andi.     — Ce-ai face dumneata, daca ai avea un tata vagabond blestemat, pentru care ar trebui sa muncesti, zi si noapte, an dupa an si care ar risipi tot ce castigi cu femei stricate si la carciuma? Ce-ai face, cand te-ar lasa pe drumuri, cand ar trebui sa stai sase ierni, sus in Jeff, unde nu exista apa de spalat, unde gasesti turturi de gheata dimineata pe pat si tremuri in privata de frig, si podeaua plesneste de murdaria care se aduna sub picioare! Ce-ai face, daca ai avea un tata, un om care azvarle toporul dupa dumneata, schilodindu-te pentru toata viata, care te loveste cu pumnul in cap, de te asurzeste pentru toata viata? Priveste-l pe Niklaus! Uite cum l-a nenorocit! Pana si sotia dumitale a avut de suferit din pricina lui. Ti-a povestit ca si-a rupt bratul, pentru ca nu voia sa spuna nimic rau despre el. Dar batranul a schilodit-o, am vazut eu, cu ochii mei. A tras-o pe Silvelie de cozi, pana la fantana si i-a tinut capul in apa, apoi a rupt manivela de fier si a lovit-o cu ea peste brat, incat a zacut opt zile bolnava, vaitandu-se de durere!...     Hanna incremeni cu bratele intinse, de parc-ar fi vrut sa ridice toata casa de pe pamant. Il privea pe Andi, innebunita de manie. Parea nebuna de-a binelea. Niklaus sari de pe scaun. Silvelie o chema pe nume, cu glasul scancit.     — La dracu' – tuna Hanna. Propriile sale fiice au trebuit sa fuga de la dansul, pentru a-si salva fecioria! Ne-a schilodit pe toti! Priveste-mi sanii!     Isi sfasie bluza.     — M-a apucat de-aici... Credeam ca nu voi scapa de cancer. Asta insa nu-i totul!”