Vremea culesului Vol. 2 (SERIA Surorile din comitatul Shenandoah) - Michael Phillips

Descriere

    Volumul 2 din seria „Surorile din comitatul Shenandoah”        Mayme si Katie sunt doua fete din doua lumi diferite, aduse impreuna in haosul lasat in urma de Razboiul Civil. Supravietuirea celor doua adolescente depinde doar de istetimea si de buna lor colaborare. Pas cu pas, fetele leaga o prietenie trainica, invatand sa-si puna reciproc in valoare punctele-forte si sa-si suplineasca slabiciunile. Din lupta lor de a ramane in viata se naste si o constiinta tot mai puternica a iubirii lui Dumnezeu si a purtarii Lui de grija, dar totodata si planul, inca neclar, de a tine plantatia Rosewood functionala.     Volumul duce mai departe povestea inceputa in "Vegheate de ingeri", avandu-le in prim-plan pe cele doua protagoniste sarmante, dar atat de diferite, si misiunea lor secreta de a oferi un refugiu celor pe care razboiul i-a lasat in voia sortii si fara niciun sprijin.       Fragment din volum:    “Candva pe la jumatatea diminetii, dupa ce Katie s-a ingrijit de animale si se afla in bucatarie, gandindu-se la ce avea sa gateasca la cina in seara aceea, cineva batu usor la usa.     Stiind ca Emma era la etaj, Katie inlemni. Cainii latrau de vreo doua minute, dar neauzind zgomot de copite, nu le daduse atentie.     Asteptandu-ma cu atata infrigurare, mai ca dadu fuga sa deschida usa, in speranta ca ma va gasi pe mine asteptand in prag, Dar stia ca n-aveam cum sa fiu eu. Stia ca eu n-as fi batut incetisor la usa, fara sa spun nimic.     Ramase incremenita pret de o clipa, apoi primul ei impuls fu sa se ascunda. Dar atunci cel sau cea care se afla la usa ar fi auzit-o. Nu avea incotro: trebuia sa mearga sa deschida.     Se duse cu pasi nesiguri pana la usa si ridica incet zavorul. In fata usii se afla o sarmana fetita ce nu parea sa aiba mai mult de opt-noua ani, cu rochita rupta si manjita toata de pamant.     Cand o vazu pe Katie, copila izbucni in plans.     La inceput Katie o masura nedumerita, apoi isi roti privirea sa vada daca mai era cineva prin preajma. Dar fetita era singura.     - De ce plangi? o intreba Katie, aplecandu-se si privind-o in ochi.     - S-a intamplat ceva cu mamica, zise copila.     - Ce s-a intamplat cu ea?     - Nu stiu, raspunse fetita, tragandu-si nasul si stergandu-si ochii cu mana murdara. Mergeam calare si calul s-a poticnit si a cazut. Eu m-am prabusit pe iarba, iar cand m-am ridicat n-am izbutit s-o trezesc pe mamica din somn.     Katie se intoarse in bucatarie, lua un servet de vase si sterse cu el obrajii, nasul si ochii fetitei.     - Unde s-a intamplat asta?     - Mai incolo, raspunse copila, aratand cu degetul spre drumul ce ducea spre vest."