Sub steaua infrarosie - Alexandru Lamba

Descriere

    Un roman de dragoste in spatiu, un roman al exploratorilor indragostiti, pentru care legile fizicii fac ca intr-adevar dragostea sa fie fara sfirsit, un roman care se adreseaza amatorilor de romance si de hard SF, chiar daca nici unii, nici altii n-ar fi crezut ca asa ceva poate exista. Uite ca Alexandru Lamba l-a scris si chiar i-a reusit! (Michael Haulica)     Merita o descoperire stiintifica, fie ea si epocala, sacrificul unor destine omenesti? Fiindca un om poate fi la fel de important ca o stea, fie ea si infrarosie. Iar Universul se naste si moare odata cu fiecare dintre noi. Un space-opera plin de actiune si neprevazut, cu un final cu totul neasteptat. (Rodica Bretin)            Fragment:       “Mi-ai spus mereu ca fusesem un escroc sentimental pentru ca ma folosisem de abilitatile mele speciale ca s-o manipulez pe maica-mea. N-am protestat, chiar daca nu era adevarat. O fac acum, pentru mine. Si pentru posteritate.     Da, recunosc, i-am bagat in cap unele idei care nu prea-si aveau locul acolo, dar sa nu-ti inchipui ca au fost cine stie ce fantasmagorii. N-am facut-o sa-si doreasca cine stie ce gadgeturi pentru mine, ci doar mi-am asigurat aprobarea si sustinerea ei pentru toate deciziile majore si minore ale vietii mele. Dar asta nu inseamna escrocherie. Iar in viata ei, nu m-am bagat catusi de putin. Sa zicem doar ca, avand la indemana un canal mai eficient de cornunicatie, am putut fi mai persuasiv decat prin conversatie. Si-am evitat si disputele, certurile si enervarile inerente.     De ce nu mi-am facut mama sa-mi cumpere toate trasnaile? Pai, pentru ca-mi erau la indemana. Nemaifiind cine stie ce provocare sa le am, nici nu m-au mai interesat atat de mult. In schimb, m-a entuziasmat posibilitatea de a-mi alege singur cursurile. Caci aveam eu un pitic antigravitational pe creier, care ma bazaia intruna.     Fara s-o lucrez, banuiesc ca maica-mea m-ar fi pus sa studiez matematici contabile si economie. Asta studiase ea si deci, cum ea se realizase (dupa standardele vremii, adica avea o locuinta, un copil, mai nou si o capsula personala pentru tubul vidat), era logic sa ma indrume si pe mine pe cararea pe care-o considera sigura.     Insa am convins-o eu ca nevoile mele, ca barbat, scutit de grija cresterii eventualilor copii - acea contributie pe care toti barbatii o plateau, indiferent cate inseminari aveau la activ, greu se putea numi o grija -, urma sa fie mult mai mici si mai usor de satisfacut, chiar si cu o remuneratie de sportiv sau actor de mana a doua sau a treia.”