Opere complete (vol. III) Literatura, estetica si filosofie

Descriere

Anton Golopentia s-a născut în anul 1909, în satul Prigor, judeţul Caraş-Severin. După absolvirea liceului Diaconovici-Loga din Timişoara, el se înscrie în 1927 la Universitatea Bucureşti, luându-şi licenţa în drept în 1930 şi licenţa în filozofie în 1933. Între timp, o excursie liceală îl purtase în Iugoslavia, Italia şi Egipt (1928); o bursă a grupării universitare române pentru Societatea Naţiunilor îl adusese Ia Geneva (1930); participase la întâlniri studenţeşti la Viena şi Bratislava; urmase cursuri de sociologie cu D. Gusti şi H.H. Stahl; o primă campanie monografică îl adusese în 1931 la Cornova (Basarabia); şi funcţionase ca şef de cabinet al lui Dimitrie Gusti la Ministerul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor (1932–1933). Între 1933–1936, o bursă Rockefeller (1933–1935), continuată de o bursă Humboldt (1935–1936), îi permit să-şi elaboreze şi susţină în Germania teza de doctorat Die Information der Staatsführung und die überlieferte Soziologie (Informarea conducerii statului şi sociologia tradiţională, publicată în 1936), lucrând îndeaproape cu profesorii Freyer şi Gehlen. La întoarcerea în România, Anton Golopenţia se încadrează neobosit în activitatea multiplă a Şcolii sociologice de la Bucureşti. Este director la Institutul Social Român (1937–1940), redactor al revistei Sociologie românească” (1937–1942), inspector la Fundaţia Culturală Regală Principele Carol” (1937–1940), asistent onorific la catedra de Sociologie, Etică şi Politică a Prof. Gusti şi membru fondator al Asociaţiei Ştiinţifice pentru Enciclopedia Română. În 1937, îl însoţeşte pe D. Gusti la Paris în vederea pregătirii pavilionului românesc la Expoziţia universală. Începând din 1940, Anton Golopenţia se angajează la Institutul Central de Statistică. În august 1940, împreună cu Sabin Manuila şi N. Georgescu-Roegen, el transportă la Arbitrajul de la Viena materialul original al Recensământului din 1930 (care va rămâne neconsultat). În ani de muncă încordată, Anton Golopenţia va participa la pregătirea şi efectuarea Recensământului din 1941, va conduce o echipă de funcţionari ai I.C.S. însărcinată cu identificarea românilor de dincolo de Bug (1941–1943), va fi director al Oficiului de Studii şi Publicaţii al I.C.S. (1942–1947), va scoate revistele Cronicarul I.C.S.” şi Comunicări statistice” şi va face parte din comitetul de redacţie al revistei Geopolitica şi Geoistoria”. În 1946, Anton Golopenţia participă în calitate de expert statistic la Conferinţa de Pace de la Paris. Între 1947–1948, el este director general delegat al I.C.S. conducând, în această calitate, Recensământul din 1948. Arestat în ianuarie 1950, Anton Golopenţia moare în 1951, după 18 luni de detenţiune. Un volum intitulat Ultima carte pune în faţa publicului cititor declaraţiile în anchetă ale lui Anton Golopenţia.