Europeretta - Goran Stefanovski

Descriere

     Mircea Daneliuc aduce un roman al unei generatii. ,,Andreas, Andrada" nu are termen de comparatie mai potrivit. Sangele lor trage liniile cu o viteza ce n-are nevoie de ispita milei. Printre atatea curente tineresti, copiii de bani gata se lasa consumati de maruntisurile de care s-ar plictisi in floarea varstei. Personajele cartii, anuntate in titlu ca numele scrise pe un pomelnic, ofilesc in efectul de sera al Capitalei. Libertatea lor in care nu refuza nici o experienta, se dovedeste, la final, o robie. Adolescentii acestia nerabdatori n-au nici instinct de conservare, nici vointa. Proza lui Mircea Daneliuc le deschide toate cavitatile, cu indiscretia anatomistilor din veacurile indepartate. (George Neagoe)     Fragment din roman:       „Doamna Ema Calistru intra in primaria ei de sector si se gandi c-ar bea o cafea. Mai avea o jumatate de ora pana sa inceapa sedinta, prinsese unda verde pe bulevard si ajunsese mai devreme decat ar fi vrut. Prima data deschise usa la Valy, asta stia cum s-o fiarba. Dar fata lipsea din birou, hai sa bag capul un pic la primar, isi spuse, oricum nu ramaneau fara, sedinta de consiliu, exista protocol, insa in chiar momentul acela ii cerea organismul, imperativ. Avea lume, nu se putea bea acolo, ii facu secretara una pe loc si iesi cu ceasca spre sala de plen; mai venisera doi, putea s-o bea pe-ndelete. Ar fi mers si-o tigara, ma rog, interzis inauntru, macar un telefon pana se racea convenabil. Si-si scoase mobilul.     In timpul acesta, Andreas Calistru, acasa, executa meditatii la mate cu profa Botez. Celularul pe masa. Care se lumina si suna. Da... algebra... La zece, cand sa incep? Nu la zece incep?... Stai putin, ca suna cineva pe partea cealalta...     Si comuta. Andrada!... Hi! Te pup! Unde esti?... Cand ajungi?... Si de ce n-ai sunat mai devreme? Nu, nu! Lasa taxiu, vin acu si te iau. Acu, in doua minute, hai zece...     - Doamna, gata, strangeti si hai! Cobor in garaj.     - Pai, draga, ce facem?     - Nimic!     Si se porni tropaind pe scara in jos. Se intoarse vijelios dupa chei si crucea lui de argint, atarna de cremona. Pe urma, la vale. Lasase trei femei cu gura cascata: aia cu logaritmii, Nina, menajera, cu mopul in baie, si doamna Calistru, consilier, cu telefonul in mana si cafeaua in poala.      Andrada isi scosese bagajul din cursa de Cosna si astepta pe peron. Cu gentile prea mari la picioare, isi luase un aer august de care, neputincioase, se izbeau avansuri rurale dinspre navetistii agatatori, ca pietricelele aruncate intr-un perete de tabla.”