Dupa Melci - Ion Barbu (ilustratii De Sabin Balasa)
Descriere
17 poeme de Ion Barbu rostite in premiera la Radio intre 1965-1969 de Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta Cu un argument de Leonid Dimov („Studioul de poezie”, 1969) Cuvant-inainte de Bogdan Ghiu Editie ilustrata de Tudor Banus Dupa melci de Ion Barbu este o premiera absoluta a Colectiei „Biblioteca de Poezie Romaneasca” a Editurii Casa Radio. Aceasta culegere de prime inregistrari radiofonice (1965-1969) din opera lui Ion Barbu este un dublu eveniment: corpus-ul de poeme imprumuta vocile unor importante personalitati culturale romanesti, precum Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta. In acelasi timp, volumul de fata este si o pretioasa carte de artist: Tudor Banus a intrat intr-un fin dialog, mult visat, cu lirica lui Ion Barbu. „…Cine n-ar putea fi zguduit de vocea samanica a lui Emil Botta, in contrast cu calmul intelectual al lui A.E. Baconsky si, ca incununare a pasionalitatii colocviale a lecturii-interpretare, a lui Romulus Vulpescu, primul editor, sa nu uitam, dupa expierea comunista, al lui Ion Barbu? Experienta sonor-existentiala pe care o prilejuieste prezentul disc este unica, extrem de intensa, atingand inaltimea a ceea ce am numit drama ontologica a poeziei. Inexpiatul, neimpacatul Ion Barbu este recuperat postum de catre prieteni poeti si actori-poeti, care ii imprumuta (in toata ambiguitatea genitivala a acestui verb) glasul lor si care abia asa, delegat, postum, mai mult decat tiparul, il salveaza. Dupa ce-a fost copilul, poetul este acum, in eternitate, melcul insusi, cochilia literei din care poezia trebuie retrezita la viata. si tot prin voce. In ascultarea acestui disc devine, astfel, si mai sensibila ideea copilariei poetului, a poetului-copil. Lecturile, glasuirile, la propriu, ale lui Victor Rebengiuc, de exemplu, ar trebui sa fie alaturate, complementar, manualelor scolare, pentru ca poezia este in primul rand glas, oralitate, matematica „imanenta vorbirii. ” (Bogdan Ghiu, fragment din „Vina si vocile poeziei. O experienta pedagogica”, cuvant-inainte)
